O echipă internațională de cercetători a făcut o descoperire uimitoare în Carpații Orientali din România: Andryala laevitomentosa, o specie endemică, extrem de rară, ar putea fi cel mai vechi organism viu de tip plantă de pe Pământ. Din echipa de cercetare a făcut parte şi prof. dr. Mihai Pușcaș (Facultatea de Biologie și Geologie, Grădina Botanică Al. Borza din cadrul UBB).
Studiul la care au lucrat şapte cercetători subliniază existența unor clone de peste 60.000 de ani, trăind în același loc, în ciuda schimbărilor climatice majore din ultimele milenii. Andryala laevitomentosa este una dintre cele mai rare plante din lume, cu doar cinci populații mici, distribuite pe o creastă montană de 1,8 km din Munţii Bistriţei – Carpații Orientali.
Specia a fost descoperită în 1961 de către un student al UBB, holotipul acesteia fiind depus în Herbarul UBB (CL). “Planta nu produce aproape deloc semințe viabile, supraviețuind în schimb prin reproducere vegetativă, ceea ce înseamnă că se înmulțește prin lăstari. Această metodă de înmulțire a permis formarea unor clone care au supraviețuit zeci de mii de ani în condiții climatice extreme, inclusiv glaciațiunile Pleistocenului”, potrivit https://news.ubbcluj.ro/.
Populaţiile au fost studiate de către cercetători cu ajutorul unor tehnici avansate de analiză genetică, astfle că a fost posibilă determinarea vârstei acestor clone. Rezultatele au arătat că Andryala laevitomentosa prezintă o diversitate genetică extrem de scăzută, însă populațiile sale au dezvoltat diferențieri genetice foarte mari.
“Au fost identificați doar 11 indivizi distincți genetic, dar longevitatea și persistența acestor clone sunt incredibile. Astfel, cea mai ‘bătrână clonă’ ar reprezenta unul dintre cei mai vechi, dacă nu chiar cel mai vechi individ cunoscut în lumea plantelor, demonstrând astfel o capacitate remarcabilă de adaptare și supraviețuire a acestor organisme în fața schimbărilor de mediu”, a explicat, potrivit aceleiaşi surse, prof. dr. Mihai Pușcaș, membru ȋn echipa de cercetare.
Descoperirea fabuloasă evidențiază nu doar longevitatea extraordinară a speciei, ci și importanța conservării habitatului său unic, iar “pierderea oricăreia dintre aceste clone ar echivala cu dispariția unui organism care a supraviețuit încă din vremea ultimei glaciațiuni”.
De asemenea, cercetarea oferă o nouă perspectivă asupra conservării biodiversității.
Ilona Farkas