Ideal ar fi să nu fim la dietă niciodată, spune Sigina Pop, specialist în nutriţie şi dietetică. Iar ca să nu recurgem la dietă trebuie să fim atenţi şi la mâncatul reglator, un tip de alimentaţie la care recurgem în special atunci “când suntem stresaţi, obosiţi sau chiar plictisiţi”.
Stresul de la serviciu, momentele de tristeţe de peste zi, oboseala, depresia sau chiar plictiseala declanşează senzaţia de foame emoţională, la care organismul reacţionează în încercarea de a restabili un echilibru.
“Pentru corpul uman, mâncarea este un combustibil aflat la baza existenţei noastre, care ne ajută să trăim. Orice mâncat care se întâmplă în afara senzaţiei de foame se numeşte mâncat reglator şi se întâmplă pe fond de stres, oboseală, plictiseală, etc. Problema aceasta cu mâncatul pe fond de stres e o chestiune nouă. În epoca aceasta modernă de tip occidental, creierul nostru percepe mâncarea ca pe ceva care ne ajută la autoreglare. Când suntem stresaţi, avem nevoie să compensăm cu ceva care să ne ofere o stare de bine, iar cel mai uşor este să apelezi la mâncare. Nu e un lucru firesc pentru organismul uman, dar se întâmplă inconştient, ca un automatism”, ne-a explicat nutriţionistul dietetician Sigina Pop, prezentă în studioul EBS Radio.
Problemele vor apărea atunci când această reglare a organismului prin intermediul mâncării devine un obicei pentru că, de regulă, se contabilizează prin kilograme în plus, valori ridicate ale glicemiei şi colesterolului, alterarea stilului de viaţă. Toate acestea pot declanşa sau exacerba anumite afecţiuni de ordin fizic sau chiar psihic.
“Dacă se întâmplă rar, e în regulă. Însă, când acest tip de reglare devine recurent, este clar că ne confruntăm cu o problemă ce ne poate cauza dificultăţi de ordin metabolic. E un semnal că ceva nu facem bine”, atrage atenţia Sigina Pop.
Şi atunci, ce putem face? Ne spune tot specialistul: “Încercăm să ne reglăm în alt mod. Sau îndepărtăm factorul care ne determină să apelăm la mâncare, însă acest lucru îl putem face doar dacă conştientizăm trigger-ul. Odată ce am conştientizat acest factor declanşator, care poate fi stresul, oboseala, emoţiile, trecem la următorul nivel, respectiv ne schimbăm felul de a ne raporta la acest factor şi căutăm alternativa. De exemplu, dacă sunt obosită, mă opresc şi, în loc să merg la borcanul cu ciocolată, mănânc un fruct şi mă culc deoarece somnul este cel mai bun remediu”.
Cu toate că fiecare individ metabolizează în mod diferit nu doar mâncarea, ci şi stresul sau alte situaţii solicitante, în funcţie de necesităţi, de momentul din zi când ne confruntăm cu factorul declanşator, se găsesc soluţii, iar specialistul în nutriţie ne poate ajuta în acest demers.
“E un pas înainte atunci când îmi dau seama ce se întâmplă cu mine. Există multe variante pe care le explorăm în cabinet împreună cu pacienţii pentru că la fiecare răspunsul poate fi diferit. Putem lua un destresant natural, dacă nu ne confruntăm cu o situaţie patologică, sau putem îndepărta factorul de stres, putem apela la meditaţie sau alte metode individualizate care să ne ajute”, a încheiat Sigina Pop.
A consemnat Ilona Farkas
