Live
EBS Radio cover
Cluj Sounds Better
EBS Radio

FOTO & VIDEO | Marcus Miller, un american electric la Cluj

Ce idee bună să începi un festival cu cel mai tare headliner din program! Joi seara, aleile Parcului Central s-au animat incredibil și, la o primă vedere, puteai avea impresia ca e un picnic de familie acolo sau o reuniune după 10 ani de la absolvirea mai știu eu a ce.

Copii, câței, fete stând cuminți pe pături sorbind proseco, băieți tatuați pe biciclete sau role, multe hamace, în fine toată lumea. Chiar și polițistul comunitar agabaritic își făcea loc pe traseu cu greu, în faptul serii, strunind o trotinetă electrică.

Atmosferă flower power, multă curățenie și o bucurie a reîntâlnirii cu un eveniment care a știut de fiecare dată să se sincronizeze cu pulsul Clujului. Așa a început Jazz in the Park.

Au deschis balul Shai Maestro Trio, trei instumentiști care au trecut rapid peste handicapul faptului că cineva trebuia să fie primul și au comunicat extrem de bine ceea ce aveau de comunicat, iar clujenii le-au răspuns cu prietenie.

Trioul, în esență, îți dă libertatea de a imporviza și de a reveni mai apoi cu forțe proaspete în formulă. Poate că nu au avut cel mai bun sunet, poate că încă se mai rostogoleau butoaiele cu bere spre corturi, iar oamenii păreau mai preocupați de a căuta umbra, poate era încă prea devreme, asta nu mai are nicio importanță atunci când ești pe scenă, iar Shai Maestro s-au descurcat suficient de bine pentru ca a doua zi mai multe lume să îi caute pe tube.

Și s-a început cu superstarul festivalul. Marcus Miller e un nume pe care nu ai cum sa nu îl știi dacă iubești jazzul. E tot ce vrei, e slim, cântă spectaculos, are un super groove și, în fond, are atâta istorie în spate. E genul de muzician care știe în fiecare clipă ce se întâmplă în jurul sau, nimic nu o ia razna, nimic nu e întâmplător.

Binențeles că basul său electric stă de cele mai multe ori în mijloc, bineînțeles că precizia și dexteritatea lui Miller îți pot da iluzia că e ușor să cânți la un instrument care are, nu-i așa, doar patru corzi, dincolo de toate aceste aparențe e exact acel lucru inexplicabil pe care îl descoperi doar după întâlnirea cu marii muzicieni.

Marcus Miller e electric de pe la începuturi, el are marele merit de a-l fi resuscitat pe Miles Davis în anii 80 exact prin acest truc, al formulei electrice.

S-a cântat și din acea perioadă, la fel cum s-a invocat și momentul de cotitură dinspre jazzul clasic spre cel modern, și s-a cântat stupefiant „Bitches Brew”-ul lui Miles din anii 70. Dincolo de aceste subtilități, Marcus Miller are piese cu o grămadă de teme „catchy”, piese la care publicul s-a bucurat foarte tare.

Iar cireșele de pe tort au fost momentele solistice unde și om de ordine să fii și nu aveai cum să nu deschizi puțin mai tare ochii.

Așa a fost la Marcus Miller, foarte cizelat, foarte curat și foarte american din toate punctele de vedere. Și pentru că la un moment dat omul a și suflat într-un instrument prelung, și pentru că multă lume m-a întrebat ce era el, adaug și aici ca să se știe că acel „taragot” era, de fapt, un bass clarinet, exact ca acela la care a cântat Bennie Maupin pe discul din 70 al lui Miles Davies.

Tudor Runcanu

Fotografii de Tiberiu Crișan

Sursa video: Valentin Colceriu