Pentru că prietenul la nevoie se cunoaște, o organizație clujeană cu vechime în caritate și-a propus să fie un prieten de nădejde pentru cei ce vin la Cluj cu probleme oncologice și fără prea mare nădejde că vor găsi și o cazare ieftină. O casă încăpătoare și dotată cu toate cele trebuincioase s-a ridicat dintr-o poveste dureroasă pentru inițatorii proiectului. Acum însă culeg niște roade care le aduc ceva ce banii nu pot cumpăra, mulțumire sufletească. Cris Bălaș ne spune povestea, cum a pornit și cum a crescut, cum funcționează lucrurile și în ce fel au fost surprinși de evoluția poveștii.
O mare încurajare pentru inițiatorii Casei Ica a fost mobilizarea oamenilor din diverse categorii sociale și profesionale. Dar, mai presus de orice, solidaritatea și prietenia legată între cei care stau o vreme acolo. Cei de la Ecce Homo au avut grijă mereu ca proiectele să se muleze pe nevoile oamenilor, și nu nevoile oamenilor să fie înghesuite în vreun proiect. Casa Ica a dovedit încă o dată că au avut dreptate să lucreze așa.
