„Dacă un public validează o producție, abia atunci vorbim de ceva cu oarecare valoare artistică”

La Electric Castle sorții i-au surâs într-un mod mai special lui Mircea Florian. Și-a susținut concertul chiar în curtea instituției în care a predat cu ceva timp în urmă, în curtea Universității Babeș-Bolyai. S-a întors, deci, în timp, doar că în alți papuci. Niște papuci pe care-i poartă de ceva timp, adică de prin anii 60, de când este activ în muzică, în calitate de compozitor, instrumentist, artist multimedia.

Chiar dacă trăiește în Germania, cântă destul de des acasă. A cântat, cel mai recent, la TIFF, la Festivalul de Film și Istorii Râșnov, și, desigur, la Electric Castle.

Mircea Florian ne povestește despre temele care îl inspiră zilele acestea să compună, chiar dacă unele nu sunt pe placul publicului larg. Și, provocat să spună ce crede despre ideea că muzica electronică necesită mai puțină creativitate, ne provoacă la rândul său să luăm orice instrument vrem și să vedem dacă ceea ce reușim să facem rezistă la judecata lumii. „Abia dacă un public validează o producție, abia atunci putem vorbi de ceva cu o oarecare valoare artistică.”, spune el.

Anca Brășfălean a aflat și de ce n-a avut parte artistul de un șoc cultural când a plecat în Germania din România comunistă. Cu asta începem povestea.

Ne poți asculta și aici: