Despre viață, moarte și pierderi în Mexic. Și nu numai

„Când mă trezesc dimineața, vreau să ucid pe cineva ori să mor.” Așa și-a trăit ultima parte a vieții femeia care a inspirat filmul La Civil. Își căuta fiica răpită de traficanții de droguri și a sfârșit asasinată în fața casei sale chiar de Ziua Mamei. I-a încredințat însă povestea  Teodorei Mihai, cu rugămintea s-o spună lumii, în speranța că ceva, cândva, se va schimba. Filmul a luat Premiul pentru Curaj la Cannes, iar acum poate fi văzut la Cluj în cadrul festivalului Les Films de Cannes. Teodora Mihai i-a povestit Ancă Brășfălean mai multe despre această eroină și despre riscurile pe care si le-a asumat ea însăși filmând în Mexic. De fapt, chiar aceste riscuri au determinat-o să renunțe la ideea de documentar și să spună povestea într-un film artistic.

Teodora Mihai vorbește despre motivul pentru care a ales de data aceasta un subiect din Mexic, în loc de unul din țara sa de origine, așa cum a fost cazul în Waiting for August, povestea unor copii din România ce-și așteaptă părinții plecați la lucru în străinătate. Și a explicat de ce povestea din La Civil ne privește pe toți. Forța unui film, și a artei, în general, de a schimba ceva în noi și în lume este reală, iar regizoarea vine și cu argumente. Pe care le aflați în interviu.

Ne poți asculta și aici: