22 decembrie ’89 în Cluj. Filmul unei filmări-document

O filmare realizată în 22 decembrie 1989 la Cluj-Napoca dezvăluie entuziasmul, deruta, dar şi dramatismul acelei perioade. Imaginile, frescă a unui oraș gri, dezolant pe alocuri, au fost surprinse de Csilla Könczei, ulterior fondatoare a Fundaţiei Tranzit, de la care am încercat să aflăm povestea din spatele imaginilor.

Steagul cu stema decupată și semnul victoriei au devenit simboluri ale evenimentelor din decembrie ’89 în România / Captură video din filmarea realizată de Csilla Konczei, pe actuala stradă Câmpului din cartierul clujean Mănăştur.

 

Dacă vă uitați acum pe geamul locuinței sau al mașinii, vă faceți o mică idee despre cum arată Clujul astăzi, 22 decembrie… 2021. Cum se înfățișa însă orașul în miezul evenimentelor din 1989, exact în aceeași zi? Ei bine, asta a dezvăluit Csilla Könczei, cercetătoare culturală și fondatoare a Fundației Tranzit / Casa Tranzit, într-o filmare disponibilă pe YouTube, realizată în urmă cu 32 de ani: era 22 decembrie 1989.

Cu o cameră video primită cadou din partea unei echipe de televiziune britanice, cu care a colaborat cu un an mai devreme la realizarea unui documentar realizat în condiții incognito, Csilla Könczei a cutreierat orașul din Mănăştur până în cartierul Gheorgheni. A surprins entuziasmul, deruta, dar şi dramatismul acelei perioade. Imaginile needitate dezvăluie un oraș gri, animat de mulțimile care iau drumul centrului sau revin de acolo, unii arătând semnul victoriei, alții fluturând steagul cu stema decupată, iar alții cățărându-se pe basculante sau camioane. Apar și personaje devenite notorii între timp, aflate pe atunci într-o altă postură.

Pe atunci foarte tânărul Alexandru Coroian, ulterior consilier județean şi chiar vicepreședinte al forului, oferă în filmare un interviu ad-hoc (minutul 4.46) lângă fosta fabrică de bere Ursus, unul din cele patru locuri din oraș (actuala Piaţă a Unirii, Astoria, Fabrica de Bere, Piaţa Mărăşti) unde în 21 decembrie 1989 au fost împușcați mortal 26 de oameni.

Imaginile filmate în ziua următoare, 22 decembrie, surprind și atmosfera din zona centrală, în special cea din fața Prefecturii și de lângă statuia Lupaoicei – zona din faţa sediului Primăriei de la intersecția Pieței Unirii cu strada Eroilor. Se vorbește de la balcon, iar între cei aflați acolo apare și primarul Emil Boc (minutul 33).

Moment de rugăciune, lângă statuia Lupoaicei, în faţa vechiului sediu al Primăriei clujene. FOTO / Printscreen
Moment de rugăciune, lângă statuia Lupoaicei, în fața vechiului sediu al Primăriei clujene / Captură video

„Am primit camera cadou!”

Pentru filmarea realizată în 22 decembrie ’89 Csilla Könczei a folosit o cameră video semi-profesionistă, pe care a primit-o cadou cu un an mai devreme din partea unui antropolog britanic. Acesta i-a solicitat sprijinul la realizarea unui documentar clandestin despre atmosfera apăsătoare din România comunistă, care avea să fie difuzat în vara lui ’89 la BBC. Când a acceptat colaborarea cu echipa britanică, în România nu se preconiza căderea regimului, iar un astfel de demers ar fi putut atrage consecințe.

„Era o atmosferă generalizată de teroare și de frică, dar eram atât de exasperați, atunci nici nu ne gândeam că se poate schimba ceva și în această stare am hotărât să colaborez, în mod anonim. Apar și eu în acel film, dar anonimizată, totul era făcut absolut pe ascuns, camera era ascunsă într-o geantă și așa s-a filmat. A filmat un cameraman profesionist britanic, nu îndrăznisem eu așa ceva, au filmat și în alte părți, Bucureşti, Târgu-Mureş, în afară de Cluj”, ne-a spus Csilla Könczei.

Povestea camerei video este ilustrativă pentru tranzitul societății românești de la un lucru nepermis de către autorități în spațiul public – o filmare realizată de către persoane neautorizate; inclusiv echipa britanică a călătorit, documentat și filmat incognito – la un demers care pe fondul evenimentelor nu mai era condamnabil, ne-a spus Csilla Könczei.

Pe de altă parte, dacă astăzi o filmare cu telefonul mobil este ceva comun, decizia de a ieși în stradă cu o cameră video personală în ’89 era ceva inedit și ar fi putut stârni chiar reticență. Nu a fost însă așa:

“Poate și ceilalți, de la o zi la alta, de la un moment la altul, s-au eliberat din acest punct de vedere, la fel ca mine, care îndrăzneam să filmez. Au fost foarte mulți oameni care veneau către mine, către noi și făceau semnul victoriei. E o scenă în fața Fabricii de bere, unde un tânăr mi-a dat un interviu, formal, am vorbit”, a explicat clujeanca.

Tânărul la care face referire Csilla Könczei este Alexandru Coroian, devenit o figură cunoscută în mediul politic local și județean, ulterior director executiv al Cluj Innovation Park, societate care administrează Centrul de Industrii Creative din Cluj-Napoca. În filmarea din 22 decembrie, el povestește despre evenimentele tragice petrecute lângă Fabrica de bere cu o zi mai devreme și descrie intervenția brutală a armatei, soldată cu victime umane.

Emoţie, curiozitate şi eliberare

Până în 22 decembrie 1989, Csilla Könczei a folosit camera doar pentru filmări private în care a imortalizat dansuri tradiționale maghiare, domeniul său de cercetare. Acum contextul a devenit cu totul altul:

“Cred că în acel moment camera era pur și simplu extensia privirii mele, eu eram complet neinițiată, nu știam exact ce se întâmplă, cunoșteam doar contextul mai larg. De aceea cred că materialul este foarte prețios, fiindcă latura aceasta emotivă – se vede și se simte multă emoție, curiozitatea mea personală, uimirea, chiar şi ambiguitatea – era amestecată cu un sentiment de eliberare. Poate privirea aceasta a mea subiectivă mi-a permis să filmez fără a cenzura, orice, pur și simplu cu o privire curioasă”, a povestit fondatoarea Casei Tranzit, care a precizat că imaginile nu au fost editate deloc.

În ce o privește, ea ne-a mărturisit că în acel moment era șomeră și a filmat ca simplu cetățean, dar ar fi util ca în paralel să își prezinte perspectiva asupra evenimentelor și cei care apar în imagini și au devenit ulterior figuri publice.

Dizidenta Gyimesi Éva

Filmarea realizată de Csilla Könczei alternează imaginile filmate din mașină, care aparținea profesorului Zoltán Kása, respectiv ca pieton:

„Ideea inițială era să mergem să o luăm pe doamna Gyimesi Éva, care era o dizidentă foarte importantă, pe lângă doamna Doina Cornea și am mers din Mănăştur, unde aveam camera video, în apartamentul mamei mele, am luat camera și ne-am dus până în Gheorgheni și apoi în centru. Se văd în filmare amândoi, pentru puțin timp, atât Gyimesi Éva cât și Zoltán Kása”.

Nume mai puțin cunoscut, în comparație cu Doina Cornea, Gyimesi Éva a fost istoric literar și profesor la Facultatea de Litere a UBB și „o figură definitorie a intelectualității oponente din România”, potrivit prezentării de pe site-ul facultății, care îi deplângea decesul în 2011.

Ascultați mai jos întreg interviul acordat de Csilla Könczei și difuzat la EBS Radio, pe tema filmării din 22 decembrie 1989. La finalul discuției ea a vorbit despre atmosfera orașului înainte de căderea regimului, dar și despre evoluția Clujului în prezent:

Ovidiu Cornea

Ne poți asculta și aici: