AUDIO | Educația online: „un instrument pe cât de util, pe atât de periculos”, spune la EBS Radio scriitorul Vasile Ernu

„Decât educație online, mai bine deloc”, scrie Vasile Ernu într-un editorial din Libertatea, în care explică riscurile pe care le implică acest sistem aplicat în timpul pandemiei și nevoia de a-l folosi doar atunci când e absolut necesar. Vasile Ernu a explicat la EBS Radio ce pierd copiii, atunci când educația are loc online.

(Vasile Ernu / Facebook)

 

„Sunt un om care folosește enorm de mult online-ul, sunt conștient că trăim într-o lume în care nu putem fără. Este unul dintre instrumentele absolut necesare și utile, însă acest instrument, ca orice alt instrument, are și părțile lui riscante. După trei luni de pandemie, urmărind procesul de educație online îmi dau seama că apar unele riscuri mai ales pentru copiii mici, chiar dacă și adulții se confruntă cam cu aceleași probleme. Am observat, din păcate, un regres. Eu nu cred că acest instrument trebuie exclus în totalitate, ci eu cred că acest instrument poate fi doar auxiliar, ajutător. În momentul în care rămânem doar pe online, devine un risc enorm pentru că produce un cumul de probleme: felul în care sunt afectate emoțiile copiilor, comportamentul lor, desocializarea,” spune Vasile Ernu la EBS Radio.

Comunicarea online, invalidă din punct de vedere pedagogic

„Suntem atât de mult în online, încât a devenit o soluție de comunicare, dar ne lipsește de viața reală care presupune elemente tactile, palpabile, vizibile, un cumul întreg de factori  pe care nu îi avem în online. Lecțiile încep cu ’închideți microfoanele’, nu ai posibilitatea de a încălca regula, or, încalcarea regulii face parte din sistemul de educație.  Profesorul e în dialog doar cu cel care vorbește, ceilalți doar aud. Viteza de concentrare a copiilor oricum e în scădere în ultimii ani, din cauze multiple, mai ales tehnologice, însă de când au început lecțiile online, dacă înainte copilul se putea concentra 30 de minute, acum se plictisește după 15″.

„A crescut enorm de mult viteza de plictiseală”

Vasile Ernu arată că atenția față de sănătate e vitală, dar aceasta nu înseamnă că societatea nu trebuie să atenționeze cu privire la unele probleme. „Plictiseala și lipsa de interacțiune sunt vizibile. Există o interacțiune, dar e mult mai greoaie, cineva trebuie să închidă butonul…  daca vor să ridice mâna sunt foarte multe ‚’căsuțe’, sunt mulți participanți și e greu de urmărit. Acum ne dăm seama că tipul de educație clasică în care suntem cu toții în clasă este un mare avantaj. Educația are nevoie de timp, nu de viteză. În educație, mai ales pentru cei mici, e nevoie de timp pentru a sedimenta, a repeta, a însuși. Mai e bine să știm tabla înmulțirii, ca doar avem telefonul cu noi… Dar e foarte important să o știm ca exercițiu, ține de dezvoltarea gândirii, sunt lucruri care nu pot și nu ar trebui externalizare”, atrage atenția Vasile Ernu.

 

Vasile Ernu explică că și acele părți care pot părea banale: a șterge tabla, a te murdări cu cretă, a scrie o literă urât au rolul lor în educație. „Încă nu suntem biți,  suntem oameni cu corpuri, nevoie, emoții. E și o chestiune de emoții. Amintirile noastre despre școală nu sunt legate de ce am învățat în clasa a VII-a, ci de cum ne-am bătut cu colegul sau cum ne-am îndrăgostit. Acestea fac parte din viața noastră. Trebuie să nu renunțăm la practici care îi pot ajuta [pe copii] să aibă mai multe abilități, aptitudini.”

„Copilul trebuie să fie salvat și de părinți”

„Acum mi-am dat seama încă o dată că, uneori, copilul trebuie să fie salvat și de părinți. Pe de o parte eu sunt adeptul teoriei că una dintre componentele importante ale educației este timpul petrecut împreună. Dar când acest timp devine sufocant, iarăși nu e bine. Copilul trebuie expus și altor factori: străini, prieteni, oameni diferiți. Generațiile s-au schimbat. Erau bătrânii care îi învățau pe copii, acum se pare că se inversează, copiii ne învață o mulțime de lucruri. Multe legate tocmai de tehnologie. Dar excesul de a sta împreună nu e bun, totul trebuie echilibrat”, spune Vasile Ernu.

Despre transformările educaționale, adaptarea la nou și riscul desocializării, în interviul acordat de Vasile Ernu lui Tiberiu Crișan: