Psihologul Ana Dragu, părinte al unui copil cu autism, a luptat ani de zile pentru a obține adaptarea legislație la nevoile copiilor cu cerințe educative speciale. Ea a povestestit la EBS Radio despre anomaliile din sistemul de educație, care împarte generații de elevi în „analfabeți funcționali și elite”.
Eforturile Anei Dragu și ale ONG-ului său, Asociaţia Autism Europa Bistriţa au făcut ca din anul școlar următor, 2020 – 2021, absolvenții de clasa a VIII-a cu nevoi educative speciale să aibă locuri dedicate la admiterea la liceu. Punctul culminant a fost sesizarea pe care a depus-o la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care a dat câștig de cauză asociației pe care o reprezintă și a recomandat Ministerului Educației măsuri pentru asigurarea egalității de șanse, la accesul în instituțiile de învățământ.
Din toamnă, în Cluj vor fi peste 180 de astfel de locuri. După cum a spus Ana Dragu la EBS Radio, este un pas important pentru copiii care învață cu programe școlare adaptate capacităților lor cognitive, dar trebuie să dea același examen unic pe țară la final de gimnaziu. Nu e doar o problemă a învățământului special, e o problemă a întregului sistem educațional din România, spune ea.
Reminiscențe comuniste: numai nota contează
„Educație nu înseamnă numai cunoștințe cognitive, tabla înmulțirii și băgat în cap cu forța 80% din noțiuni și materii absolut irelevante și pentru copiii tipici. Este o problemă de sistem. Procesul educațional ar trebui individualizat la fiecare elev. Poți să ai un elev cu tulburare de anxietate sau un elev care nu are cerințe educative speciale neapărat, dar cu părinții plecați în străinătate, nu se ocupă nimeni de el. Cum se adaptează sistemul educațional la aceste nevoi reale? Ducem copiii la școală, îi băgăm în clase și ‘tăiem’ cu patul lui Procust: le predăm același lucru, în același fel, avem aceleași cerințe și vedem rezultatele: în România există analfabeți funcționali și elite. Și asta e tot ce dorește sistemul. Nu se încurajează participarea pur și simplu la un act educativ, dobândirea unor cunoștințe de viață de bază: să scrii corect, să citești corect, să te exprimi corect”, explică Ana Dragu la EBS Radio, adăugând că nu contează ce ar trebui să conteze, ci nota, ceea ce e o reminiscență comunistă rămasă activă în educația din România.
Învățământul trebuie să se adapteze la posibilitățile fiecărui elev
Educația ar trebui să ajute un copil să evolueze, fie că „este de etnie romă, că este din mediul rural și învață la lumânare, sau că are o dizabilitate. Problema majoră este lipsa cadrelor de sprijin suficiente și neadaptarea corespunzătoare a conținutului. Nu trimitem copiii cu autism la școală pentru performanțe academice, majoritatea obțin aceste performanțe prin terapie. În trimitem pentru a adresa problemele lor centrale, probleme de comunicare, socializare și comportament”, spune Ana Dragu. Ea a explicat că elevii cu nevoi educative speciale nu ar trebui să fie văzuți drept competitori pentru ceilalți elevi și de aceea, a avea locuri dedicate în licee este un pas de normalitate.
Admiterea la liceu: „ un coșmar la care nu ar fi trebuit să fie supus”
Fiul Anei Dragu are autism și este extrem de talentat la pian, povestește mama lui. Pentru a putea merge la liceul de muzică, copilul a trebuit să dea același examen de capacitate pe care l-au dat toți elevii din România.
„El performează foarte bine la pian, are nota 10 la probele muzicale, însă, prin natura dizabilității lui, nu poate să aibă 10 nici la sport, nici la chimie, nici la fizică și nici nu dorește nimeni de la el aceste note. Dar, ca să intre la liceul de muzică, unde este foarte bun, e singurul pianist din clasa lui care a reușit să treacă examenul de admitere la proba de instrument, a trebuit să dea capacitate la matematică, exact după programa normală și examenele normele. Pentru el a fost foarte traumatizant. Am plătit meditații doi ani de zile, de patru ori pe săptămână, și la română și la matematic,ă ca să obțină o notă care să îi permită să intre la liceul de muzică. A fost un coșmar la care nu ar fi trebuit să fie supus. Putea să aibă examenul adaptat din punct de vedere al conținutului, după programa după care ar fi învățat și nu ar fi luat la pian locul nimănui, pentru că nimeni nu e ca el la pian. Dacă ar fi avut oportunitatea locurilor dedicate, viața noastră ar fi fost alta. ”
Peste 1.000 de copii cu cerințe educaționale speciale sunt integrați în învățământul clujean de masă, conform celor mai recent date oficiale.
Ascultați aici interviul acordat de Ana Dragu lui Ovidiu Cornea:
