„Poveștile Transilvaniei există. Ele trebuie doar redescoperite!”. Istoricul Gabriel Rusu aduce la EBS Radio întâmplări de mult uitate.
Falsurile de documente şi de peceţi, precum şi uzul acestora, erau considerate în pravilele de odinioară ca făcând parte din delictele cele mai grave, deoarece ele atentau la dreptul de proprietate privată asupra pământului, cea mai de preț avuție a omului medieval. În principal, se contrafăceau documente privitoare la moşii (înstrăinări, donații sau moșterniri), sau la veniturile acestora (dijme sau vămi), iar justiţia feudală era nemiloasă cu autorii daţi în vileag. Studiul fondurilor arhivistice ne devăluie aplicarea unor sancţiuni severe, mergându-se uneori până la pedeapsa capitală. Şi dacă scrierea era apanajul exclusiv al literaţilor, tot din rândul acestora au apărut şi falsificatorii.
O poveste cu falsuri la Cluj, cu istoricul Gabriel Rusu:
