Tania Olah, studentă la actorie, a vorbit la EBS Radio despre „șocul” de a se rupe de facultate și întâlnirea cu publicul, care a fost „interzisă” de pandemie.
Anii de studiu la teatru trec repede, chiar dacă, de la bun început se strâng proiecte diverse, venite parcă din toate părţile. Şi în ritmul ăsta, pas cu pas, se parcurg vârstele de aur una după cealaltă, de la teatrul antic, la commedia del’arte, de la clasicii ruşi până la absurdul secolului 20.
Studentul este vreme de câţiva ani un burete care absoarbe tot, e o cămară unde se aşează cuminţi pe rafturi experienţe ce îi vor fi de mare folos mai încolo.
În fiecare an, la Cluj, luna mai venea aducând cu ea Galactoria, unde se pun în scenă spectacolele de absolvire studenții de la Facultatea de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai, devenit în timp aproape un festival. Era întâlnirea finală cu publicul şi cu profesorii înaintea ieşirii în lume, era ultima probă a maturizării ca artist.
Anul acesta, aşa ceva nu mai este posibil. Restricţiile severe i-au trimis pe studenţi acasă de luni bune şi singura cale de comunicare a rămas internetul. E un moment ciudat şi trist la care nu s-a putut gândi nimeni. Pentru că dacă magia teatrului este însăşi apropierea de oameni, izloarea pune iată, la un click distanţă, o altă perspectivă, actori şi spectatori despărţiţi, de o parte şi de alta a unui zid.
Între 28 şi 31 mai, Galactoria se va ţine online. Se poate intra şi ocupa cel mai bun loc în sală, nu va fi la fel, dar merită încercat.
Tudor Runcanu a stat de vorbă cu Tania Olah, studentă la actorie la clasa maestrului Miklós Bács, despre cum e să termini anii de studiu de acasă, din faţa unui monitor, şi despre cât de greu e să porneşti în această meserie de la aceste premise.
Una dintre probele de anul acesta în cadrul examenelor de actorie este un montaj cu cele mai interesante momente trăite pe scenă în anii de studenţie. Tania Olah se simte aproape de teatrul rus însă, a jucat şi alte genuri dramatice.
