Doru Pop povestește la EBS Radio despre filmul românesc din perioada comunistă și, mai ales, despre prejudecățile privind aceste producții.
Doru Pop este conferențiar universitar la Facultatea de Teatru și Televiziune, din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj. El a vorbit la EBS Radio despre percepția negativă asupra filmelor românești, produse în „Epoca de Aur”, asta și în cotextul publicării recente a cărții „Amintiri din epoca ecranului de argint”, pe care a scris-o alături de Ioan-Pavel Azap.
Dar, spune Doru Pop, prejudecăți legate de producțiile artistice sunt foarte multe și nu toate justificate.
„Există prejudecăți legate de perioada respectivă… mai degrabă prejudecăți legate de producțiile artistice, de filmele realizate între 1948 și 1989. Deci vorbim de 40 de ani de cinema în care s-au făcut producții enorm de multe, s-au făcut sute de filme în România comunistă, cum îi zice generic, și e foarte important să înțelegem ce e cu aceste filme, de unde vin ele, care sunt contextele în care au fost realizate și, din păcate, vedem cum în discursul public, adeseori, datorită acestor antipatii față de perioada respectivă, și creațiile artistice din această perioadă sunt etichetate cumva negativ”, a mai spus Doru Pop.
Oamenii cred acum că perioada comunistă este egală cu un „gol intelectual”, ceea ce, din nou, nu este adevărat, spune Doru Pop.
„Trebuie să spunem că industria filmului românesc în perioada respectivă era comparabilă cu tot ce se întâmpla la nivel mondial în acel timp. Încă nici astăzi nu avem aceeași producție. România nu face la fel de multe filme pe an câte se făceau în perioada comunistă. La un moment dat se ajunsese, împreună cu filmele documentare, la aproape 60 de filme pe an. Adică vorbim astăzi de o producție de aproximativ 20 de filme pe an. Deci noi, inclusiv la numărul de filme, nu am reușit să ne întoarcem măcar la nivelul anilor 80”, a spus Doru Pop.
Istoria filmului nu poate fi despărțită de istoria socială și politică. Au fost filme bune și mai puțin bune, în funcție de perioadă. Și au fost filme foarte bune, premiate la festivaluri din afara țării.
„O altă prejudecată este că filmul românesc a ieșit pe piața internațională abia după 1989. Iarăși, nimic mai fals. Primele premii la Cannes luate de filmele românești au fost în anii 50, când a luat Ioan Popescu Gopo pentru istoria celebrului omuleț și apoi în anii 60, cu adevărat premiu important, Liviu Ciulei cu Pădurea Spânzuraților. Deci toți acești regizori și mulți dintre acești regizori, Pintilie, Ciulei, Daneliuc, Pița, Veroiu, putem să facem o listă foarte lungă de cineaști, au participat cu filmele lor la competiții internaționale, au fost la Cannes, trimiși de statul român, pe banii statului român, comunist cum era el, iar unii dintre ei erau membri în jurii internaționale”, a mai punctat Doru Pop.
Ascultați aici interviul pe care Doru Pop i l-a acordat Ancăi Brășfălean
