Am avut onoarea să port un dialog la sfârșitul lunii octombrie cu Ștefan Melancu, poet, prozator, eseist, traducător și redactor la revista clujeană „Apostrof”. O parte din acest dialog vă este prezentată aici. Pentru a afla mai multe despre scriitorul Ștefan Melancu, vă invit să urmăriți și a doua parte a articolului, care va urma și în care domnia sa va dezvălui începuturile scrierilor sale.
Cristina Oprea: Bună ziua, domnule Melancu! Ce mai faceți?
Ștefan Melancu: Bună ziua! Fac ceea ce fac de mult timp, adică lucrez efectiv pe mai multe fronturi: scris, revistă…
Cristina Oprea: Revista „Apostrof”?
Ștefan Melancu: Da, revista „Apostrof”. Am revenit la ea, făcând o buclă în timp. Am fost redactor după ’90, într-o primă perioadă timp de șapte ani. Glumeam cu mine însumi, spunând că am fost șapte ani în Tibet, o revistă de prestigiu a Uniunii Scriitorilor, și de aproape un an am revenit.
Cristina Oprea: Se mai citesc revistele de cultură?
Ștefan Melancu: Se citesc revistele sau se citesc cititorii? Și una și alta. Acum, depinde de statut. Revista „Apostrof” fiind o publicație a Uniunii Scriitorilor, încă de la înființare în 1990, are un public select. Revista are o cotă valorică destul de înaltă. Pentru a publica în „Apostrof”, trebuie să vii cu un text de o anumită valoare. Cu alte cuvinte, cititorii sunt din sfera celor pasionați de literatură și nu doar pasionați, ci și inițiați cel puțin în lectura literaturii noastre sau universale, având un anumit cod de înțelegere, chiar dacă nu profund, măcar rezonabil, a textului literar și nu doar literar, în sine.
Cristina Oprea: Cine sunt colaboratorii revistei?
Ștefan Melancu: Colaboratorii sunt în principal scriitorii, membrii ai Uniunii Scriitorilor, dar și alții, nu neapărat membrii ai Uniunii Scriitorilor. Mă refer mai ales la tinerii scriitori aflați la început de drum. Sigur, revista având un format relativ mic și un număr redus de pagini, 32, nu poate încăpea atâția câți ne-am dori. De aceea, selecția este extrem de riguroasă, iar termenele pot fi uneori puțin lungi. Un autor care își trimite texte poate aștepta un timp până își găsește locul. Evident, textul trebuie să îndeplinească anumite criterii de calitate, de la care revista nu abdică sub nicio formă. Acesta a fost profilul revistei de la început, condusă timp de 33 de ani, cifră impresionantă, de Marta Petreu, unul dintre cei mai buni poeți contemporani. Marta Petreu retrăgându-se, i-a luat locul un critic și eseist puternic, Ion Vartic, profesor la litere și o personalitate cunoscută în spațiul literar actual.
Cristina Oprea: Cine face parte din echipa „Apostrof”?
Ștefan Melancu: Este o echipă restrânsă, dată fiind situația generală a culturii noastre și nu numai a culturii, științei și cercetării. Se știe bine că aceste domenii sunt mereu lăsate la coadă sau chiar deoparte în ceea ce privește finanțarea. Motiv pentru care redacțiile sunt din ce în ce mai mici, dar cu toate acestea încercăm să facem față, apărând la timp, număr după număr. Redacția este restrânsă, eu ca redactor, un alt redactor cu normă înjumătățită, un tehnoredactor și un secretar de redacție.
Cristina Oprea: Câte exemplare aveți și se poate citi și online?
Ștefan Melancu: Eu, ocupându-mă de redactare, sper să nu mă înșel, avem o mie și ceva de exemplare, cred că șapte-opt sute tipărite, iar restul, așa cum se procedează de ani buni, este ediția online. Este trimisă în principal colaboratorilor, majoritatea o primesc fizic, iar cei interesați o pot găsi oricând pe site-ul revistei și pot accesa numărul proaspăt. Chiar de curând, a apărut numărul 10 al revistei.
Cristina Oprea: Aveți și abonamente la revistă?
Ștefan Melancu: Da, există abonamente, din diferite categorii de cititori: scriitori, studenți și în general cei interesați de o anumită parte a literaturii.
Cristina Oprea: Ce părere aveți despre scriitorii contemporani, în special despre cei români?
Ștefan Melancu: O, este greu să îmi fac o părere, o părere lărgită. Scriitorii contemporani, aș spune așa, în mod spontan, reprezintă practic anumite insule de care totuși societatea are nevoie. În ciuda finanțării precare și a globalizării informației prin mass-media, care a segmentat și mai mult receptarea literaturii și a culturii în general, societatea are nevoie de scriitori pentru a îmbogăți sfera spirituală a poporului. Din păcate, tendința actuală este în defavoarea scriitorilor, în special din cauza globalizării informației prin mass-media, care a fragmentat și mai mult receptarea literaturii și a culturii în general. Se citește din ce în ce mai puțin, ceea ce se reflectă în statistici, iar la nivel european, suntem printre ultimele țări în privința cititului cărților. Chiar dacă nimeni nu moare din această cauză, lipsa lecturii împovărează societatea, deoarece, fără literatură și cultură, existența unui popor este inconcepută. Există oameni care dedica foarte puțin timp lecturii sau chiar deloc. Ca o paranteza, este important să subliniem că această alegere nu duce la pierderea cuiva sau la dispariția sa din societate. Cu toate acestea, consider că este o privare, întrucât, revenind la ideea anterioară, absența literaturii este inimaginabilă. Fără literatură, fără cultură în general și fără artă, existența unei comunități devine practic inimaginabilă. Concluzionând, nivelul scăzut de lectură reflectat în societate creează o serie de provocări. Scriitorii se confruntă cu fragmentarea tot mai mare a publicului lor, datorită publicării în tiraje din ce în ce mai mici, ceea ce adesea împiedică cărțile lor să ajungă la cititori. Prin urmare, condițiile actuale nu sunt ideale pentru promovarea cărților, pentru scriere sau pentru dezvoltarea literaturii. Cu toate acestea, rămânem optimiști. Timpul merge înainte, și vom vedea ce rezervă viitorul.
 |
