Interviurile EBS | Visky András, dramaturg și regizor: „Contractul teatrului cu sine însuși nu este succesul, ci catharsisul”

Directorul artistic al Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca, Visky András, a vorbit la EBS Radio despre setea și foamea pe care o simte de fiecare dată când călătorește cu trenul, despre supraviețuire, „dramaturgia de baracă” și teatru.

Visky András în studioul EBS Radio. Foto: Cristi Popescu

Visky András, dramaturg, regizor, directorul artistic al Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca, este al șaptelea copil al unei familii care a avut de suferit în perioada comunistă.

În interviul acordat Ancăi Brășfălean la EBS Radio el vorbește și despre copilăria începută în tren, în drum spre Bărăgan, unde familia lui fusese deportată.

De câte ori călătorește cu trenul, Visky András trebuie să aibă mâncare la el. Dramaturgului îi place să călătorească în acest fel, dar are nevoie de apă și mâncare, spune el, pentru că corpul său are o memorie specială, traumatică, strâns legată de prima lui călătorie cu trenul. Spre Bărăgan.

Toată experiența trăită de el și, în special de părinții lui, l-a marcat profund și l-a modelat, în același timp.

„Dacă cineva este condamnat la 22 de ani de închisoare în timpul comunismului, nu este vorba despre un proiect de supraviețuire, este un proiect de dispariție. Și atunci începe o maturizare absolut extremă pentru persoana spirituală, o maturizare extremă în care luându-ți-se totul rămâi de fapt atât de dezgolit față de tine însuți, față de ceilalți, față de istoria ta, față de viitorul tău, încât pui întrebări de bază”, a spus artistul.

Teatrul, spune el, poată să fie o baracă, o închisoare, un spațiu închis în care noi putem să retrăim niște traume și retrăind aceste traume suntem ajutați să reflectăm asupra lor.

Visky András nu crede, însă, că teatrul poate vindeca sau elibera, dar este convins că puterea artei este aceea de a media „între mine și identitatea mea adevărată”.

Pentru el, teatrul nu este spațiul cultural cel mai simplist.

„Contractul teatrului cu sine însuși nu este succesul, ci catharsisul. Iar catharsisul nu este succes, ci este momentul în care mi se spune povestea proprie, eu mă recunosc în această poveste și recunosc și faptul că trăim într-o lume creată”, a mai spus Visky András.