În credinţa populară, a doua lună din an, deşi vitregită ca număr de zile, se crede că este atât de puternică, încât “crapă ouăle corbului” pentru a ieşi puii din ele. Denumirea de „Faur”/ „Făurar” vine de la meşterii de fier, care pregătesc fiarele aratului, se arată în Calendarele poporului român a Antoanetei Olteanu. „Faur ferecă/ Și desferecă/ Două săptămâni ferică/ Iar două desferică – ninge și plouă, îngheață și dezgheață, e ger și căldură”, aceasta este luna februarie.
„Poporul zice că luna lui februarie este: ferică și desferică (…). Poate că unde în luna lui februarie începe a se desfunda pământul. Și februarie nu lasă să se facă una ca asta deodată. Căci știut este că în februarie noaptea îngheață și ziua se dezgheață, și așa treptat merge de la înghețul cel mare din decembrie și ianuarie la căldura lui marta și aprilie. Aceasta când merg lucrurile pe calea lor firească. Câteodată, februarie își da și el arama pe față; vrea să arate că și el este lună de iarnă. Atunci, țin-te pânză, să nu te rupi! Unde îmi întoarce cojoaca pe dos, și unde ne trimite câte un pui de viscol, de zloată, de te crezi la gerul Bobotezei, ori în mijlocul iernii! Vezi că nu degeaba spune românul că Februarie s-ar fi lăudat contra nu știu cui zicând: „Dacă nu mi-ar fi rușine de frate-meu cel mare, adică de Ianuarie, aș da o geruială de să înghețe vițelul în burta vacii! (Ispirescu). – Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român
******
“Această perioadă de trei zile [1-2-3 februarie] mai poartă denumirea de Martinii de iarnă sau Sâ-Martinii, căzând totdeauna la 40 de zile de la Crăciun în așa fel că Martinul din mijloc, numit și Martinul cel Mare, cade totdeauna în ziua de Stretenie (2 februarie, Întâmpinarea Domnului), adică primul Martin este serbat în ziua Sfântului Trifon, cel de al doilea în ziua Întâmpinării Domnului, iar cel de al treilea în ziua Dreptului Simeon bătrânul; toate aceste trei zile sunt ținute contra lupilor, pentru ca aceștia să nu atace turmele, vitele și chiar pe oameni; în aceste trei zile, ciobanii din Banat nu scot oile la pășunat; se pare însă că Martinii sunt sărbătoriți și împotriva ursului, pentru că Martinul cel Mare cade chiar în Ziua Ursului, căruia oamenii îi spun și Martin, sau Gavrilă, sau Vasilică, precum există frecvent și denumirile de Martin pentru urs și Ancuța pentru ursoaică”. – Romulus Antonescu – Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești.
Sărbătoarea românească a iubirii este marcată în ziua de 24 februarie – Dragobetele, fiu Dochiei, zeul dragostei și bunei dispoziții pe meleagurile carpatice, numit și Cap de Primăvară sau Sântion de primăvară. El este corespondentul cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă. În această zi, păsările care nu au migrat, se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează și încep să-și construiască cuiburile. Păsările neînsoțite rămân singure și fără pui până anul viitor. Se spune că, asemănător păsărilor, fetele și băieții trebuie să se întâlnească în această zi pentru a fi îndrăgostiți tot anul.
