Cum se găteau micii acum peste 100 de ani. Carnea era preparată cu cel puțin șase condimente

E 1 mai, și micul este cel mai popular preparat în această zi. Dacă nu știați, vă spunem că în România, produsul datează din secolul XIX.

În secolul XIX, micii erau considerați o delicatesă, iar rețeta pentru prepararea lor era ușor diferită de cea de astăzi.

Bucătarii din acele timpuri foloseau, de regulă, carnea de vită și oaie. Cantitatea utilizată era mai mare. La fel, condimentele erau mai variate. În plus, se respecta cu strictețe o pauză între frământarea compoziției și prăjire.

Potrivit rețetei promovate de un faimos local, Caru’ cu bere, din Bucureștiul acelor timpuri, zeama de oase era un alt element esențial, pentru legarea compoziției. Bicarbonatul de sodiu își făcea și el loc între ingrediente. Se folosea însă o cantitate infimă, astfel că micul își păstra mărimea și după prăjire, spune Mihai Perde, pasionat de rețete străvechi. El încearcă să gătească și acum respectând vechea rețetă,

„Se adaugă cimbru, usturoi, dar se mai adaugă ienibahar, chimion și anason stelat. În timpul prăjirii, cu o pensulă, micii se ungeau în permanență cu mujdei de usturoi. Și prăjirea se făcea la foc iute, nu cum facem noi astăzi la foc domol. Trebuia să păstrezi acele sucuri de condimente în interior. Nimeni nu se supăra pentru faptul că micul nu era chiar prăjit de tot, îl consuma un pic mai crud, dar trebuie să avem în vedere că procesul acesta dura destul de mult. Se lăsa carnea cu condimente, se toca, se lăsa carnea cu condimente o noapte, după aceea se mai măcina, se mai amesteca, se mai frământa de două-trei ori și iar se lăsa peste noapte, nu făceai mici în două ceasuri”, a explicat pentru EBS Radio Mihai Perde.

Acesta spune că în acele vremuri, românii mâncau mai condimentat, și nu picant. Dacă s-ar respecta exact cantitățile prevăzute în rețetele originale, ar fi greu de tolerat pentru consumatorii de azi.

Originea produsului, sârbească sau turcească, este încă disputată. Se știe însă că micul a fost introdus în România de către ardeleanul Iordache Ionescu, la cârciuma pe care o deținea în Capitală.

„Micii au apărut la crâjma La Iordache, unde se preparau patricieni, un fel de crânați groși pentru prăjit. Și la un moment dat, bătrânul Iordache a rămas fără mațe, avea umplutură, dar nu avea mațe, și cum localul era plin de mușterii, a luat niște bețe, după care a luat umplutura pentru cârnați, pentru patricieni, a modelat-o cu mâna și a strâns-o pe băț și a pus-o pe grătar, apoi le-a servit-o oamenilor. După isprava lui nenea Iordache, rețeta a început să crească și să se răspândească și a fost desăvârșită de Caru’ cu bere”, a mai spus Mihai Perde.

Iar dacă vreți să consumați o porție de mici cu adevărat hrănitori, țineți cont că este esențială o cantitate de carne de minimum 80%, a mai precizat Mihai Perde.

Acesta a mai spus că deși micii se prăjesc în mod tradițional pe grătar sau cărbune, gătirea lor în tigaie nu este o tragedie, mai ales într-o zi ploioasă.

Ovidiu Cornea

Sursa foto: Wikipedia