Pianistul Lucian Ban se află zilele acestea la Cluj-Napoca. El lucrează cu regizorul Tompa Gabor pentru muzica unui spectacol de William Shakespeare, „Furtuna”, care va avea premiera la Naționalul Clujean în luna septembrie.
De altfel, la sfârșitul acestei primăveri, Lucian Ban revenea acasă pentru a prezenta publicului clujean cel mai nou produs discografic „Dark Blue”, realizat împreună cu un vechi colaborator american – saxofonistul Alex Harding.
Într-un interviu acordat postului nostru de radio, Lucian Ban vorbește despre ce înseamnă lucrul la o piesă de teatru.
„Mi-a plăcut întotdeauna să lucrez în teatru. Am lucrat în teatru înainte să plec din Romania (Lucian Ban este stabilit de 20 de ani la New York, SUA – n. red.). Provocarea este să scriu ceva care mă reprezintă, care spune ceva lumii de astăzi, ceva potrivit pentru actorii cu care lucrezi și împlinește viziunea regizorului”, a spus Lucian Ban.
Muzica de pe albumele pianistului, însă, e un alt univers, guvernat de alte reguli. Jazzul e o muzică guvernată de un limbaj foarte profund, la fel de profund ca cel al muzicii clasice.
„Nu e o libertate – fiecare face ce vrea – e o responabilitate în momentul în care improvizezi. Improvizația e ceva pe care foarte multă lume o introduce în procesele lor de zi cu zi – nu trebuie să fii muzician să improvizezi, vorbim cu toții de ‘am improvizat ceva’, dar cu cuvântul IMPROVIZAȚIE lumea nu realizează că vine imediat cuvântul RESPONSABILITATE”, a mai spus pianistul.
În ceea ce privește spațiile în care-i place să concerteze, Lucian Ban preferă locurile mai mici. A concertat în festivaluri mari, pentru câteva mii de oameni, dar acolo e un alt gen de comunicare cu publicul – pentru a ajunge la mii de oameni, pur și simplu amplificarea e alta, ca atare nu e atât de mult loc pentru nuanță.
Interviul integral, realizat de Tiberiu Crișan, poate fi ascultat mai jos.
