Jurjak, fiul lui Edi Petroșel, toboșarul trupei Holograf, pentru EBS Radio: „Cu muzica pot să zic că am ieșit în față, cumva, din joacă”

Jurjak a susținut în weekend un concert la Cluj-Napoca. Tiberiu Crișan, realizatorul emisiunii „Tibi or not to be”, de la EBS Radio, i-a luat un interviu fiului lui Edi Petroșel, toboșarul trupei Holograf.

Tiberiu Crișan: Spune-mi cum sau de ce te-ai apropiat de blues?
Jurjak: Întotdeauna m-a atras genul ăsta muzical și cumva am crescut cu muzică rock și blues și mi-a rămas în subconștient. Eu m-am apucat prima dată să fac muzică electronică, un pic de house și cu hip-hop, și în toate aveam acolo o chităruță, o ceva. Până la urmă am ajuns să folosesc influențe din ce în ce mai mari din blues. Până la urmă nu e chiar muzică blues, e o muzică alternativă cu influențe de blues, ce este astăzi Jurjak.

T.C.: Cei care nu știu vor afla, tu ești fiul toboșarului grupului Holograf, o formație importantă pentru mizica rock românească și, prin urmare, sunt curios dacă acasă ai avut parte de o atmosferă muzicală?
Jurjak: Clar se asculta muzică non-stop, mergeam și cu ei în turneu, am avut o perioadă în care erau și tobele acasă și atunci am bătut și eu toba, bineînțeles, și da am crescut în spiritul rock-ului.

T.C.: Ți-a fost de folos faptul că ești, că vii dintr-o familie cunoscută în lumea muzicală? Te-a ajutat la ceva sau dimpotrivă?
Jurjak: Nu pot să zic că m-a încurcat și nici că m-a ajutat concret treaba asta. Cel mai mult m-a ajutat educația și spiritul pe rock.

T.C.: Visai sa ajungi muzician datorită faptului că tatăl tău bătea tobele, când erai mic, în copilărie aveai dorința asta?
Jurjak: Nu cred că am visat vreodată. Când eram mic băteam puțin toba, am avut un proiect, cred că în clasa a șaptea, dar nu credeam că o să merg pe această cale. După aia am făcut Dreptul, din anul doi de facultate m-am apucat să bat toba cu Cagulă și cu trupa Confusion, era cam prima trupă de hip-hop de live, și m-am bucurat că am descoperit o cale ca să nu continuu Dreptul, am descoperit stângul. După aia am dat la Regie film, am zis clar zona artistică trebuie tatonată și, ușor-ușor, până la urmă cu muzica pot să zic am ieșit în față, dar de la sine cumva, din joacă.

T.C.: Ce e important pentru tine, ca lumea să aprecieze ce faci sau ca, în primul rând, tu să faci muzical vorbind exact ceea ce simți?
Jurjak: Asta e valabil pentru orice artist: să se exprime liber, în primul rând dacă face ce simte, și ascultătorul va simți că e cu suflet acolo. Cred că una dintre chei este să faci ceea ce simți, în artă.

T.C.: Ultimul cântec de pe albumul al doilea al tău e un cover după o piesă a formației Holograf. Deși se păstrează doar textul.
Jurjak: Textul, exact. Nu e neapărat cover. Am preluat textul, aveam deja un negativ și, nu știu cum, când deja îți vine în cap o linie de voce parcă se restrânge aria de rime și mi-a sunat <Singur pe drum> în cap. Am zis: ia stai așa, cu atmosfera de pe piesă, cu versurile astea, nu e rău.

T.C:: Ce-a spus tatăl tău, a auzit piesa asta?
Jurjak: I-a plăcut, i-a plăcut, da, a fost de acord.

T.C.: Unde te simți mai bine?
Jurjak: Cred că în studio. da, că e mai liniște. Pentru mine a fost cumva, a trebuit să ies pe scenă, că eu eram mai mult om de studio și făceam și montaj video și îmi plăcea să stau între patru pereți, dar din moment ce ieși pe piață trebuie să apari, să te vadă și lumea. Primul an, cu emoții, stăteam nemișcat așa ca la serbare, la microfon și <La revedere, mulțumim>, cam atât. Acum cât de cât m-am obișnuit și dacă e o seară bună chiar mă distrez de minune.

T.C.: Te-a învățat cineva să scapi de trac?
Jurjak: Nu, experiența. Cu cât ieși mai mult pe scenă și în diverse locuri cu public te obișnuiești.

T.C.: Nu ți-au condamnat oamenii atitudinea crispată de la început?
Jurjak: Ba da, unii s-au prins că nu sunt confortabil și am emoții, alții ziceau că el e mai retras și e interesant așa, dar eu mă luptam acolo de fapt.

Ascultă aici interviul difuzat în emisiunea „Tibi or not to be”: