Sâmbătă, 23 martie 2024, a murit, la vârsta de 84 de ani, Nicolae Manolescu, “cel mai important critic şi istoric literar român de după Al Doilea Război Mondial”. Nicolae Manolescu a fost o voce puternică în spaţiul cultural şi academic, publicând numeroase cărţi de critică literară şi eseistică, articole de analiză politică, a urmat şi o prodigioasă carieră universitară. A primit de-a lungul timpului numeroase premii şi distincţii, iar în 2008 a lansat lucrarea sa monumentală “Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură”, la care a lucrat timp de 25 de ani şi care se întinde pe mai mult de 1.500 de pagini.
Nicolae Manolescu, critic, istoric literar şi eseist, s-a născut la 27 noiembrie 1939, la Râmnicu Vâlcea, din părinţi profesori: mama sa, Sabina Apolzan, născută Manolescu, a fost profesoară de franceză, iar tatăl său, Petru, profesor de filosofie. A urmat studiie gimnaziale şi liceale la Sibiu, după care a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1956-1962). Între 1958 şi 1959 este exmatriculat “din cauza dosarului”.
În 1963 şi-a început cariera universitară, ca preparator la Catedra de Istoria Literaturii Române a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, şi a început coolaborări cu diferite publicaţii culturale ale vremii, având “vocaţie de cronicar literar”, după cum se precizează în “Dicţionarul general al literaturii române” (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005). În 1990 preia conducerea revistei “România literară”.
Nicolae Manolescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române la 24 octombrie 1997, iar la 28 martie 2013 a devenit membru titular al acestui înalt for ştiinţific şi cultural.
Nicolae Manolescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române la 24 octombrie 1997, iar la 28 martie 2013 a devenit membru titular al acestui înalt for ştiinţific şi cultural. Din 2005 ocupa funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR), a fost membru fondator al Alianţei Civice şi, din iulie 1991, preşedinte al Partidului Alianţa Civică (PAC).
A fost senator de Sibiu în legislatura 1992-1996, fiind ales, în septembrie 1992, pe listele Convenţiei Democrate Române, iar în 1996 a candidat la Preşedinţia României din partea Alianţei Naţional Liberale (ANL).
A fost ambasador al României la UNESCO în perioada 2006 – 2015.
***
A debutat cu volumul “Literatura română de azi. 1944-1964”, scris în colaborare cu Dumitru Micu (1965).
Au urmat peste 30 de cărţi de critică literară: ”Lecturi infidele” (1966), ”Metamorfozele poeziei” (1968), ”Contradicţia lui Maiorescu” (1970), ”Teme” (vol. I-VII, apărute între 1971-1988), ”Introducere în opera lui Alexandru Odobescu” (1976), ”Sadoveanu sau Utopia cărţii” (1976, Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române), ”Arca lui Noe” (I-III, 1980-1983), ”Despre poezie” (1987), ”Istoria critică a literaturii române” (1990), ”Dreptul la normalitate. Discursul politic şi realitatea” (1991); ”Cărţile au suflet” (1995); ”Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului” (1999); ”Poeţi romantici” (1999); ”Teme” (2000); ”Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu” (vol. I-III, 2001); ”Cititul şi scrisul” (2002); ”Poeţi moderni” (2003); ”Lectura pe înţelesul tuturor” (2003), ”Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă” (2009).
***
Premii distincţii:
– Ordinul Naţional ”Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce;
– Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Mare Cruce;
– Titlul de ”Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres” din partea Republicii Franţa.
– Premii ale Academiei Române, Uniunii Scriitorilor, Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti;
– Premiul Prometheus pentru întreaga carieră – Opera Omnia, acordat de fundaţia ”Anonimul”;
– Marele premiu „Manuscriptum” pentru cartea ”Istoria critică a literaturii române”.
Titlul de Doctor Honoris Causa al: Universităţii din Oradea (2010), al Universităţii ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia (2011), al Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative (2012), al Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (2012), al Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău (2016), Universităţii „Alecu Russo” din Bălţi – Republica Moldova;
– Titlu de Profesor emerit conferit de Senatul Universităţii din Bucureşti.
***
La vestea că Nicolae Manolescu s-a stins din viaţă, importante voci din spaţiul public, cultural şi social, au publicat pe reţeaua de socializare Facebook mesaje de omagiere a acestei mari personalităţi:
* “S-a stins din viaţă Nicolae Manolescu, cel mai important critic şi istoric literar român de după Al Doilea Război Mondial. Dumnezeu să-l odihnească!” (criticul literar Mircea Mihăieş).
* “Încă o zi neagră pentru cultura română” (criticul literar Daniel Cristea – Enache).
* “S-a stins din viaţă Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. O mare personalitate a culturii române, a criticii literare în dimensiunea ei cea mai prestigioasă, alături de Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu şi George Călinescu. Dumnezeu să-i lumineze sufletul!” (scriitorul Varujan Vosganian).
* “Nicolae Manolescu, unul dintre marii critici literari şi profesori ai culturii române, a încetat din viaţă la vârsta de 84 de ani, în urma unui stop cardiac. Îi voi păstra amintirea vie” (gazetarul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu).
* “Ca mulţi din generaţia mea, nu mai eram deloc de acord cu Manolescu ultimilor ani, dar nu îmi pot imagina adolescenţa fără literatura lui critică, cele mai frumoase pagini citite de mine de el au fost scrise” (poeta Elena Vlădăreanu).
* “Nicolae Manolescu s-a identificat cu literatura română, a fost în permanenţă în centrul literaturii vii, a fost îndrumător a sute de studenţi şi doctoranzi, ca profesor, precum şi al tinerilor scriitori din mai multe generaţii. Ca om politic şi ziarist de atitudine a militat pentru democraţie şi libertate. Prin dispariţia lui Nicolae Manolescu, cultura română suferă o grea, ireparabilă pierdere” (Uniunea Scriitorilor din România).
(Ilona Farkas)
