Muzicianul Nicu Covaci (77 ani) a murit vineri seară din cauza problemelor de sănătate cu care s-a confruntat în ultima perioadă. Acesta fusese operat de urgenţă pe creier la Timişoara, însă nu şi-a mai revenit. Biografia acestuia dezvăluie un artist complet şi erudit: chitarist, compozitor, pictor, grafician, de mic a luat lecţii de pian, acordeon şi limbi străine – franceză, germană şi engleză.
„De azi ne-asteaptā, Dincolo,
Născut la Timişoara, Nicu Covaci (77 de ani) a urmat secția germană a școlii primare, secția română a școlii generale, liceul de arte plastice și Institutul de Arte Plastice din Timișoara.
În 1961, Nicu Covaci și Kamocsa Camo Bela, doi elevi la Școala Generală nr. 2 din Timișoara, au fondat o “formație de chitare electrice” pe care au botezat-o “Sfinţii”. Doar că numele religios al trupei nu a fost deloc pe placul activiştilor de partid, astfel că pentru a putea participa în festivaluri şi la concursuri, Sfinţii devine… Phoenix.
Trupa participă la evenimente studenţeşti, apare la televiziune şi este difuzată la radio, devine în scurt timp un nume de referinţă în spaţiul muzical românesc.
Formația Phoenix avea un succes imens, însă în anii ’70 fenomenul anjusese să fie mai degrabă unul underground, deoarece începuse să fie interzisă în concerte, la televiziune și la radio de cenzura comunistă.
Nicu Covaci a plecat din țară în anul 1976, printr-o căsătorie fictivă și prin renunțarea la cetățenia română, însă a revenit după cutremurul din 1977.
“În umbra marelui URSS”, „Mugur de fluier”, „Cei ce ne-au dat nume”, „„Hei, tramvai”, “Meşterul Manole, uvertură” sau „Fata verde” sunt printre cele mai cunoscute melodii ale trupei Phoenix.
(ilona Farkas)
