Începând de astăzi şi până pe 5 ianuarie, în Ajunul Bobotezei, copiii, tinerii şi chiar adulţii, gospodarii cum sunt numiţi ei în culegerile de folclor, “încep a umbla” cu colinda/colindul, un gen de cântec străvechi, ritualic, care, în funcţie de momentul când este cântat vesteşte Naşterea Domnului Iisus Hristos, respectiv sosirea Anului Nou şi a Bobotezei. Aceste “colinde”, a căror vechime se pierde în tumultul veacurilor, sunt specifice nu doar ţării noastre, ci şi popoarelor de la Răsărit, din Peninsula Balcanică şi chiar de la Meditarană. În spaţiul românesc, zona Transilvaniei este cea mai bogată în colindă, fiind, cred etnomuzicologii, o formă de rezistenţă în timpul ocupaţiei cu scopul de a-şi menţine limba, credinţa ortodoxă şi identitatea naţională. De aceea, copiii se cuvine să meargă şi acum cu colinda îmbrăcaţi în straie populare şi să cânte colinde tradiţionale, autentice, specifice locului şi nu adaptări.
Cuvântul colindă s-a păstrat sub diferite forme şi denumiri – colind, corind, colinde, colinzi – şi se referă atât la cântecele prin care se vesteşte în special Naşterea lui Iisus Hristos, cât şi la diferitele datini din această perioadă a sărbătorilor de iarnă. Colinde există şi în Europa Apuseană, dar ele se păstrează îndeosebi în Răsăritul Europei, la Mediterana, maghiari, slavi şi până la Marea Baltică.
Obiceiul colindatului are strânsă legătură cu Saturnaliile – sărbătorile de iarnă desfăşurate în Imperiul Roman în cinstea zeului Saturn, al lui Cronos şi Mithra, care se țineau în perioada 17 – 23 decembrie ce cuprindeau jocuri, vizite, distracții și ospețe nesfârşite.
Potrivit lui Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și la alte popoare, citat de Ziarul Lumina, “s-a dovedit cu certitudine că atât denumirea de colind, cât și obiceiurile colindatului s-au transmis la noi direct de la romani și nu prin intermediul slavilor sau al altor popoare”.
“La români s-a păstrat, de la calendele romane, denumirea de colind, corind, colinde, colinzi etc., la bulgari kóleda, kolada, la sloveni koléde, la ucraineni, ca și la ruși, koliada, la bieloruși koliadi, la ruși koleadá kreșcenskaia, referindu-se atât la cântece sau poezii de Crăciun, cât și la obiceiul colindatului. Și la slavi, la polonezi, la ucraineni, la sârbi, la bulgari, la greci, ca și la români există colinde generale și speciale cântate în curte, apoi colinde pentru gospodar, gospodină, flăcău, fată mare, logodiți, însurăței, văduvi, bătrâni, copii; apoi pentru preot, hagiu, cioban, pescar, negustor, soldat, voinic străin și chiar și pentru morți. Și la slovaci, moravi, cehi, croați, sloveni, sârbi, bieloruși și ruși există un anumit repertoriu de colinde și obiceiul colindatului, dar mult mai sărac și mai estompat. Alte obiceiuri erau legate de Anul nou, care se serba la 1 martie, perioadă ce coincidea cu lucrările de primăvară ale pământului (arat, semănat etc.), fiind reflectate mai ales în Plugușor, dar și în alte cântece și jocuri păgâne. Unele din obiceiurile de Saturnalii (și Juvenalii) s-au transmis și poporului român, cărora le va da în perioada creștină un alt sens multora din ele, însă altele au rămas păgâne, deși Biserica le-a combătut, începând de la Sinodul Trulan (691), socotindu-le obiceiuri diavolești”, potrivit sursei citate.
Textul colindelor spune multe despre felul acestora, care se pot împărţi în două mari categorii: laice/ profane și religioase. Colindele laice pot fi recitate sau cântate de copii, dar mai ales de cei adulți, cu sau fără măști, evocând în special nişte obiceiuri cu reminiscențe păgâne derulate în special în perioada Anului Nou. Colindele religioase, create, începând din secolul I, sub influența Bisericii creștine, au diferite tematici și sunt foarte frumoase.
În spaţiul românesc, ca şi în ţările ortodoxe, spre deosebire de celelalte popoare, colinda are puternice valenţe religioase, tematica sacră fiind foarte prezentă. În Europa apuseană, spun folcloriştii, colindele sunt mai mult nişte cântece, care reliefează atmosfera de sărbătoare şi mai puţin Naşterea lui Iisus Hristos.
Prin intermediul colindelor cinstim Naşterea Fiului lui Dumnezeu și a Maicii Sale, Fecioara Maria, dar facem trimitere şi la îngeri, păstori, bătrânul Iosif, Adam, David și alte personaje biblice pe care creştinii îi cinstesc.
Din toate zonele etnografice s-a cules colindă deosebit de valoroasă, însă Transilvania este mult mai bogată în colindă, spun etnomuzicologii şi folcloriştii. “În această regiune aflată multă vreme sub ocupaţie austro-ungară, perpetuarea colindei a reprezentat şi o formă de rezistenţă din partea oamenilor, cu scopul de a-şi menţine limba, credinţa ortodoxă, identitatea naţională. Toate acestea erau mărturisite prin intermediul colindei, care era ca un ritual şi nu putea lipsi din cadrul sărbătorii. Aceasta ar fi o explicaţie pentru explozia de modele muzicale, dar şi pentru tematica foarte diversă”, potrivit sursei citate.
De asemenea, Bucovina, aflată şi ea multă vreme sub ocupaţie, şi Moldova, în special cu judeţele Botoşani, Suceava și ţinutul Neamţului, sunt foarte bine reprezentate în materie de colinde.
Şi zona de sud, cu Muntenia subcarpatică, Moldova de Sud, chiar şi Dobrogea, este bogată în colinde, însă fără a exista o varietate atât de mare în cee ace priveşte tematica.
Astfel, deşi toate zonele sunt bine reprezentate, Transilvania ocupă locul fruntaş.
***Un merit extraordinar în culesul colindei din Ardeal l-a avut Ioan Bocşa, care, în cadrul unui proiect de cercetare derulat cu mai multe echipe de studenţi, a cules şi notat aproximativ 600 de texte melodice. „Colindele sunt sufletul meu. Doar în Transilvania există şapte mii de colinde”, spunea, în 2009, artistul şi culegătorul de folclor Ioan Bocşa.
Ilona Farkas
