Cristian Mungu a câştigat Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes pentru filmul “Fjord”, iar în ovaţiile prelungite a urcat pe scenă ţinând un discurs de acceptare în care a subliniat “polarizarea societăţii în care trăim”. Este pentru a doua oară când regizorul român este recompensat cu Palme d’Or, prima dată primind trofeul în anul 2007 pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”. Cristian Mungiu intră astfel în cercul extrem de restrâns al cineaștilor care au câștigat de două ori Palme d’Or, între care Francis Ford Coppola sau Emir Kusturica.
Filmul „Fjord” tratează subiectul sensibil al diferențelor şi tradițiilor cu accent pe polarizarea unei mici comunități dintr-un sat norvegian, în centrul atenției aflându-se o familie mixtă, româno-norvegiană cu cinci copii. În rolul principal joacă actorul de origine română Sebastian Stan, a cărei carieră se află pe o pantă ascendentă după mai multe premii internaţionale câştigate.
„Prima dată este o surpriză. Apoi vine plăcerea. Ne amintim întotdeauna de a doua oară. Această seară va rămâne gravată în memoria mea. Acest premiu mă bucură, dar va trebui să așteptăm douăzeci de ani pentru a ști care au fost cele mai bune filme. Starea lumii nu este cea mai bună. Nu sunt foarte mândru de ceea ce le las copiilor noștri. Schimbarea ar trebui să înceapă cu noi. Trebuie să vorbim despre lucruri relevante, iar acestea sunt la îndemână. Ne-am asumat riscul de a ne ridica vocea. Ceea ce simt este radicalizarea și fracturarea societății. Acest film este un angajament împotriva oricărei forme de fundamentalism. Este un angajament în favoarea acelor valori pe care le invocăm foarte, foarte des, precum toleranța, incluziunea și empatia. Sunt cuvinte frumoase. Ne aflăm în Europa, suntem obișnuiți cu cuvintele frumoase, dar trebuie să le folosim mai des. Vă mulțumesc”, a rostit regizorul român pe scena celui mai important festival de film.
Înainte de decernarea Palme d’Or, filmul „Fjord” a mai obținut alte patru distincții la Cannes: premiul François Chalais, creat ca un omagiu adus reporterului care a acoperit aproape 50 de ediții ale festivalului, Premiul Ecumenic al Festivalului, Premiul Federației Internaționale a Criticilor de Film şi premiul Cetățeniei.
La ediţia cu numărul 79 a festivalului de la Cannes, „Fjord” s-a bătut cu alte 21 de lungmetraje.
Performanţa cineastului român a atras, aşa cum era de aşteptat, felicitări din partea colegilor de breaslă a regizorului, reacţii din partea criticilor de film, a autorităţilor şi a iubitorilor de cinematografie.
Irina Margareta Nistor, critic de film: O să știe mai multă lume unde e România. O să înțeleagă că există o subtilitate extraordinară a scenariului și un fel de a țese perfect povestea din Norvegia cu povestea migranților (sursa: TVR).
Anca Berlogea Boariu, regizoare și producătoare de teatru și film: Este critc, lucru care a făcut să fie apreciat filmul și în același timp și criticat, este că Mungiu reușește să fie echidistant față de extreme. Și au zis că nu se poate un regizor să fie echidistant față de extreme, dar trăim într-o societate atât de polarizată încât ambele extreme trebuie denunțate. Acest film ar trebui să unească breasla, să susțină acest film, să-l promoveze. E poate unica șansă a României să participe la Oscar. (sursa: TVR)
Flavia Dima, critic de film: Cazul real pe care e bazată acțiunea din „Fjord” a avut niște ecouri și reacții enorme. A dus direct la ascensiunea unor partide precum AUR, lucru pe care filmul nu-l integrează și nu îl tratează. Acest film ezită să se poziționeze, face un pas în spate, al echidistanței, al ambiguității, al ambivalenței. (sursa: TVR)
Tudor Giurgiu, regizor: “Pentru cǎ mulți (încǎ) se întreabǎ ce e așa mare “fuss” în jurul Cannes-ului, e bine sǎ înțeleagǎ cǎ e echivalentul World Cup la fotbal sau a Grand Prix-ului la snooker. Cele mai bune filme din lume sunt selectate într-o competiție de unde, regulat, filmele premiate ajung sǎ câștige fie Oscaruri, fie alte multe premii sau/și titulatura de “filmul anului”. Sǎ fii selectat în competiție e deja o performanțǎ, darmite sǎ câștigi Palme d’Or, premiul cel mare!
Succesul filmului “Fjord” de Cristian Mungiu e important, cred, din multe perspective: e o coproducție internaționalǎ între 6 țǎri (Romania, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Franța, Suedia), filmatǎ în Norvegia, cu o distribuție în care sunt 2 superstaruri globale, care a presupus un efort impresionant (al echipei române) de a asigura finanțarea necesarǎ derulǎrii proiectului. Apoi, filmul a fost precumpǎrat (pentru USA) cu multe luni înaintea Cannes-ului de cǎtre Neon, distribuitorul cel mai puternic de pe piața americanǎ, care știe cum sǎ își ducǎ filmele spre Oscar (Sentimental Value, Anora, Parasite, Triangle of Sadness). Și, nu în ultimul rând, îl consacrǎ definitiv pe Mungiu drept cel mai important și influent cineast român din toate timpurile.
Orice guvern normal la cap dintr-o țarǎ a cǎrui regizor câștigǎ al doilea Palme d’Or ar trebui sǎ se preocupe asap nu de decorații și mesaje sforǎitoare ci de asigurarea unui buget decent de reprezentare la campania pentru premiile Oscar (o eternǎ problemǎ), fiind vorba aici mai mult decât de succesul meritat al filmului Fjord, cât mai ales de o campanie de imagine și de diplomație culturalǎ pentru țarǎ. Și, aș îndrǎzni sǎ mai adaug, sǎ se preocupe de felul în care se adunǎ (cu greu) bani pentru filmul românesc, de circulația și promovarea lui în țarǎ și strǎinǎtate. Fǎrǎ înțelegerea cǎ filmul e o industrie puternicǎ, care poate genera locuri de muncǎ și aduce business consistent în țarǎ, n-am fǎcut nimic. Felicitǎri regizorului, echipei și tuturor celor implicați! E un moment istoric pentru cinemaul autohton.
PS1 Mǎ bucur mult cǎ “Minotaur” și “Fatherland” au fost și ele premiate, sunt douǎ filme extraordinare. Prietenii de la Bad Unicorn îl vor aduce în țarǎ pe primul, iar colegii de la Transilvania Film vor distribui filmul lui Pawlikowski.
PS2 Cǎ tot am participat recent la o anchetǎ despre critica de film, e simptomatic și cel puțin cringe cǎ imediat dupǎ premiera Fjord-ului, filmul a fost deja trântit și desființat (la nivel de o stea) de o cronicǎ autohtonǎ. Cum am mai zis, pare-se cǎ am uitat sǎ ne bucurǎm de filme, în primul și în primul rând”. (sursa: Facebook)
