Astăzi, 22 decembrie, celebrăm Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii. La 35 de ani de la căderea regimului comunist se cuvine să ne amintim de momentele importante desfăşurate la Cluj-Napoca în zilele de 21 şi 22 decembrie şi de persoanele emblematice în lupta pentru libertate: actorul Călin Nemeş şi publicista şi disidenta anticomunistă Doina Cornea, aflată în acele zile în arest la domiciliul din Cluj-Napoca.
Revoluţia a început la Cluj-Napoca în 21 decembrie 1989 la orele 15:34 în Piaţa Păcii, astăzi Piaţa Revoluţiei, la intersecţia cu strada Napoca, strada Universităţii şi Bulevardul Petru Groza, astăzi Bulevardul Eroilor, potrivit enciclopediaromaniei.ro.
Simbolul grupării de intelectuali, studenţi, intelectuali şi artişti a fost actorul Călin Nemeş care dorea ca şi Clujul să se alăture manifestanţilor de la Timişoara “pentru ca aceasta să nu rămână izolată asemeni Braşovului în 1987”.
Muncitorii combinatelor de pe platforma industrială a Gării (Tehnofrig, Metalul Roşu şi C.U.G) au pornit pe la orele 14:00 înspre centrul oraşului şi au străbătut aproape 5 km venind pe străzile Horea şi Doja pentru a se alătura manifestanţilor din fosta Piaţă a Păcii. Ajunşi în faţa hotelului Continental, s-a tras şi asupra lor. După orele 15:34 s-a tras continuu în diferite puncte ale oraşului: hotel Continental, hotel Astoria, Piaţa Mihai Viteazul, Fabrica de bere, Piaţa Gării, cartierul Mărăşti.
În total, oraşul – martir Cluj-Napoca a numărat 27 de morţi şi foarte mulţi răniţi.
“Primii morţi au fost văzuţi încă din 21 decembrie seara pe traseul parcurs de muncitori. (…) În noaptea de 21 spre 22
decembrie s-au auzit focuri de armă şi şuierături ale tunurilor cu apă care încercau să oprească revolta. Morţii au fost duşi de pe străzi foarte rapid, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul Timişoarei, însă ei au mai putut fi văzuţi înspre dimineaţa zilei de 22 decembrie în spatele fabricii de bere şi pe strada Moţilor unde s-a încercat oprirea manifestanţilor ce veneau dinspre cartierul Mănăştur şi din comuna Floreşti”, precizează aceeaşi sursă.
Revoluţia Română de la Cluj-Napoca a fost dominată de figura a două personalităţi: publicista şi disidenta anticomunistă Doina Cornea, care era arestată la domiciliu, a aflat că în 21 decembrie seara, miliţienii-paznici au fugit sub presiunea unor tineri.
Pe 22 decembrie, aceasta a coborât cu o mulţime de tineri la Teatrul Naţional, apoi la Catedrala ortodoxă, unde au rostit împreună rugăciunea Tatăl nostru şi au aprins mai multe lumânări.
În aceeaşi zi, dimineaţa, în Piaţa Libertăţii au sosit un număr mare de manifestanţi din toate cartierele oraşului şi au adus cu ei steaguri tricolore cărora le-au decupat stema. S-au scandat numeroase lozinci: “Trăiască Frontul Renaşterii!”, “Ceauşescu-jos!”, “Libertate sau moarte”, “Timişoara nu uita, Clujul e de partea ta!”, “Tiranule nu uita, a venit şi vremea ta”. Doina Cornea s-a aflat din nou la Catedrala ortodoxă, apoi în faţa clădirii Siguranţei Statului “unde a vorbit mulţimilor încercând să calmeze spiritele”. Tot ea a împărţit revoluţionarilor pâine.
***Sursa fotografiilor cu Călin Nemeş: www.wikipedia.org
În 1989, Călin Nemeş era actor la Teatrul de Păpuşi, iar pe 21 decembrie, în jurul orei 15:30, alături de alţi circa 40 de tineri au ajuns în Piaţa Libertăţii din Cluj-Napoca, unde se aflau forţele Armatei pentru „interzicerea căilor de acces spre zona centrală, în scopul protecţiei lucrărilor de artă, clădirilor instituţiilor administrative şi a obiectivelor comerciale, împotriva acţiunii posibile a unor grupuri de cercetare-diversiune sau teroriste străine ori provocatori la acte de vandalism”.
Grupul de tineri a început să scandeze lozinci de simpatie pentru situaţia din Timişoara şi împotriva regimului comunist şi a lui Ceauşescu. Valeriu Burtea a dat ordin militarilor: „Împuşcaţi-i, că nu-s oameni!”. În replică, Nemeş a strigat acestora, cu pieptul gol: „Trageţi, am o singură inimă!”, apoi s-a îndreptat către căpitanul Dando Carp, iscându-se o altercaţie. Militarii au deschis focul fără somaţie, bilanţul fiind de 13 morţi şi 28 de răniţi (între care şi Nemeş).
În 1991 a colaborat la albumul „Lanţurile” al formaţiei Krypton, care conţine compoziţii dedicate Revoluţiei. Călin Nemeş a realizat 14 recitative, intercalate între aceste piese.
Actorul se sinucide trei ani mai târziu, “scârbit de întorsătura pe care a luat-o revoluţia”; a fost declarat cetăţean de onoare post-mortem al municipiului Cluj-Napoca.
*** “Gândiţi-vă că într-o bună zi se va încheia şi viaţa voastră supusă stomacului. […] Şi ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieţii noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii şi adolescenţi ai lui decembrie 1989. Şi, poate, ne vor întreba ce am făcut după moartea lor? Ştiu că eu am ce să le răspund. Dar dumneata, trecătorule?”( fragment dintr-un articol apărut în România liberă pe 25 aprilie 1991, scris de Călin Nemeş).
Ilona Farkas
