Cum a devenit breakdance-ul sport olimpic? 

La Paris 2024, breakdance-ul va debuta ca sport olimpic chiar dacă cei mai mulţi îl consideră o formă de exprimare prin artă şi cultură şi mai puţin un sport. La Place de la Concorde, cea mai mare piață publică din Paris, va găzdui întrecerea brakerilor: 16 băieți și 16 fete care vor lupta pentru medalii. La categoria fetelor, favorite sunt Choi (35 de ani), Logan Edra (21 de ani) şi Dominika Banevič (17 ani), iar la băieţi în lupta pentru medalii favoriţi sunt americanul Montalvo, japonezul B-boy Shigeki şi canadianul Phil Wizard.

“Breakdance”-ul îşi are originea în cultura pop a sfârşitului anilor ‘80, iar din anii ‘90 au început să aibă loc şi primele întreceri la nivel mondial. Popularitatea şi avengura acestui sport a început însă să ia amploare o dată u implicarea Red Bull în organizarea circuitului competițional.

Comitetul Olimpic Internațional, mereu în căutarea unor noi sporturi pentru a atrage publicul mai tânăr, a adăugat breaking la Jocurile Olimpice de Tineret din 2018, de la Buenos Aires. Evenimentul a fost un succes, iar în decembrie 2020, CIO a anunțat că breaking-ul va fi adăugat la programul olimpic de la Paris, scrie revista Time, care face o incursiune printre cei mai cunoscuţi praticnţi de breaking.

Sursa foto: time.com

La Olimpiadă, întrecerea se va desfăşura în Place de la Concorde din Paris, B-girls urmând să se lupte vineri, 9 august, iar B-boys a doua zi, 10 august.

Evenimentul începe cu un round-robin, concurenții sunt împărțiți în grupuri, iar fiecare breaker se luptă cu ceilalți dansatori din bazinul lor. Cei mai buni doi breakers din fiecare grupă avansează în sferturile de finală, când începe faza eliminatorie.

Un complet de nouă arbitri – un număr impar pentru a rupe orice egalitate – decide cine câștigă fiecare rundă, bazându-și deciziile pe o combinație de cinci factori egal ponderați: tehnica, care include atletismul și controlul corpului; vocabularul sau varietatea mișcărilor unui dansatorexecuția, în care concurentul cu scoruri mai mari, conform regulamentului World DanceSport Federation, „demonstrează o capacitate mai mare de a-și efectua mișcările distinct și la un grad înalt de curățenie, minimizând alunecările, căderile sau accidentele”; muzicalitatea, pentru care judecătorii urmăresc ritmurile și mișcările sincronizate cu muzica; şi, în sfârşit, originalitatea sau spontaneitatea, personalitatea și inovația. Cine dansează mai bine, în ochii majorității arbitrilor, câștigă runda.

Brakerii dansează pe muzica pusă de un DJ.

(Ilona Farkas)

Ne poți asculta și aici: