Românii celebrează astăzi „Dragobetele” sau „Sărbătoarea iubirii”. Potrivit specialiştilor în etnografie, Dragobetele mai poartă numele de „Cap de primăvară”, „Cap de vară întâi”, „Sântion de primăvară”, „Ioan Dragobete”, „Dragostiţele”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”. Dragobetele este identificat cu zeul dragostei în mitologia romană – Cupidon, dar şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă.
În satul românesc arhaic, la 24 februarie era marcat debutul anului agricol, când natura se trezește la viață, păsările se împerechează şi îşi construiesc cuiburi. De asemenea, tinerii satului culegeau primele flori de primăvară şi le ofereau fetelor.
“Îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, tinerii necăsătoriţi se strângeau în împrejurimile satului unde culegeau flori de primăvară. Fetele adunau zăpadă netopită, spunând că este „apa zânelor”. Ele sărutau această apă pentru a se face dragi oricui şi îşi clăteau chipul cu ea pentru a deveni la fel de frumoase ca zânele. Fuga rituală între tineri se lăsa cu sărutări şi îmbrăţişări în văzul tuturor, pentru a marca logodna pentru un an a celor îndrăgostiţi. De aici a apărut şi zicala „Dragobetele sărută fetele!”. La sfârşitul zilei, feciorii strângeau lemne pentru un foc mare, în jurul căruia se spuneau poveşti şi se încingeau hore”, se arată într-o postare a Muzeului Etnografic al Moldovei.
Exista, de asemenea, credinţa că cei care participau la această sărbătoare erau binecuvântaţi în acel an cu belşug și aveau să fie feriţi de boli, iar lacrimile erau interzise, ca şi sacrificarea animalelor de altfel.
O altă legendă populară susţine că Dragobete a fost un tânăr chipeş şi năvalnic, fiul Babei Dochia, de aceea Dragobete este şi simbolul energiei tinerești, al pasiunii și al dorinței de a trăi intens.
“În ultimele două-trei decenii, societatea românească a trăit fenomenul redescoperirii lui Dragobete. Recreat aproape din nimic, Dragobete, acest necunoscut, nu a fost în primii 10-15 ani după 1990, decât o idee abia schițată, un simbol palid și nesigur al primelor tentative de rezistență autohtonistă împotriva invadatorului „Valentine” și a succesului, îngrijorător pentru unii, înregistrat de ziua internațională dedicată acestuia”, se mai arată în sursa citată.
Legătura dintre Dragobete şi Sântion de primăvară
În ziua de 24 februarie, Biserica Ortodoxă sărbătorește Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. „Micul Dicționar Academic”, editat de Academia Română în anul 2010, asociază etimologia cuvântului “Dragobete” cu sărbătoarea Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul care, în limba slavă, se numește „Glavo-Obretenia”. Poporul român ar fi preluat și adaptat acest termen, în timp, sub diverse forme: „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete” etc., până când a ajuns în unele zone din țara noastră ca „Dragobete”.
Cercetările etnografice ale părintelui Simeon Florea Marian, scrie doxologia.ro, arată că în mai multe comune din Muntenia şi Oltenia, sărbătoarea creştină a Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul din 24 februarie se numeşte „Dragobete”.
“Dincolo de aceste noțiuni și sensuri etimologice, nici Valentine’s Day și nici ziua de Dragobete, cu toate obiceiurile și tradițiile lor, nu au legătură cu Tradiția Bisericii. Cu toții suntem născuți și trăim din dragostea lui Dumnezeu și este nefiresc să sărbătorim iubirea într-o singură zi din an, când viața noastră toată ar trebui să fie plină, la orice pas, de dragoste”, scrie doxologia.ro.
