În cazul tuturor copiilor, plasamentul în sistem rezidenţial este văzut ca ultimă soluţie, “viaţa de familie, chiar dacă vorbim de părinţi substitut, fiind mult mai benefică pentru dezvoltarea ulterioară a copilului”, deoarece în familie “se simt în siguranţă, simt dragostea părinţilor şi rudelor şi, astfel, pot prinde aripi”. Potrivit doamnei Nicoleta Molnar, director general al DGASPC Cluj, “legislaţia a interzis, în urmă cu doi ani, plasamentul copilului cu vârsta de până la 7 ani în unităţi rezidenţiale, acest lucru făcându-se la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal”.
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) asigură asistenţă socială mai multor categorii de persoane: copii abuzaţi, neglijaţi, exploataţi, aflaţi în situaţie de risc; copii abandonaţi; adulţi şi copii cu dizabilităţi; persoane defavorizate, marginalizate şi/sau discriminate; persoane vârstnice.
În cazul copiilor există o măsură de protecţie specială denumită “plasament”, care, în ultimii ani, a cunoscut mai multe modificări menite să urmărească “interesul superior al copilului”.
“Există o singură excepţie, respectiv când vorbim de copilul cu dizabilităţi grave care are nevoie de îngrijiri speciale. În acest caz se acceptă plasamentul într-o unitate rezidenţială care poate să-i ofere servicii conform nevoilor lui”, a mai subliniat directorul general al DGASPC Cluj.
De asemenea, mai spune aceasta, în cadrul măsurii de plasament se are în vedere “menţinerea fraţilor împreună”, iar acolo unde nu sunt probleme de altă natură, “să fie menţinută relaţia cu familia biologică”.
“Este important să încercăm ca, într-un timp cât mai scurt, acel copil să se întoarcă în familia biologică, bineînţeles în condiţiile în care măsura plasamentului nu s-a luat din cauza unor măsuri imputabile părinţilor (violenţă, abuz, situaţii medicale, neglijare gravă). În acest caz, nu poate fi vorba de a se întoarce în familie. Trebuie urmărit interesul superior al copilului”, a mai subliniat Nicoleta Molnar.
Ce responsabilităţi are familia – substitut sau asistentul maternal? Aceleaşi pe care le au şi părinţii naturali, respectiv să asigure bunăstarea copilului din punct de vedere afectiv, educaţional şi al integrităţii sănătăţii corporale şi psihice.
“În momentul în care Direcţia evaluează o astfel de familie – substitut, ne asigurăm că sunt îndeplinite garanţiile morale şi materiale, că au o stare de sănătate bună, că nu există suspiciuni de consum de droguri sau alte substanţe, că nu au fost condamnaţi mai ales pentru speţe care implică violenţa sau traficul de droguri. Se verifică membrii familiei, spaţiul de locuit, iar atât pentru familia de plasament, cât şi pentru asistentul maternal se face dosar, pe site-ul nostru se găseşte cererea de evaluare şi celelalte documente. Specialiştii evaluează familia inclusiv prin vizite la domiciliu, evaluare psihologică, iar asistenţii maternali urmează şi un curs pentru a învăţa cum să devină părinţi, cum să facă faţă unor momemnte dificile”, a explicat, pe scurt, doamna Molnar.
Procedura de plasare a copilului continuă cu potrivirea teoretică, respectiv se caută asistentul maternal sau familia – substitut care corespunde nevoilor unui copil, după care are loc potrivirea practică. “Echipa de specialitate sunt alături de ei pentru a face adaptarea cât mai uşoară. Există şi unele provocări, ca în toate familiile tipice, care corespund unor etape din dezvoltarea copilului: pubertatea, adolescenţa, şcoala, colegii/grupul de prieteni, tentaţiile de pe internet, etc. Copiii pot reacţiona în diferite forme, tulburările de comportament manifestate prin violenţă verbală, fizică, relaţionare. Atunci e nevoie de ajutor şi de sprijin. Când lucrurile nu merg bine şi nu se obţin rezultate pozitive nici în urma consilierii, atunci găsim un alt asistent maternal sau familie”, a mai spus doamna Molnar.
DGASPC colaborează cu mai multe instituţii ale statului astfel încât “problemele să fie soluţionate punctual într-un timp cât mai scurt”: Inspectoratul Şcolar Judeţean, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, DIrecţia de Sănătate Publică, spitale, medici de familie, DIICOT, etc.
(Ilona Farkas)
