Ziua muzicii militare române este sărbătorită în fiecare an la 1 iulie, actul de naştere fiind strâns legat de adoptarea şi aplicarea Regulamentelor Organice din Ţara Românească şi Moldova, în cadrul cărora erau prevăzute înfiinţarea muzicilor militre în cadrul primelor formaţiuni militare româneşti. Prima fanfară militară a fost înființată la Iași, la 1 iulie 1831, în cadrul Armatei Naţionale Permanente – „Straja Pamântească”.
În perioada de după Războiul de Îndependență s-a hotărât ca la fiecare regiment de dorobanți să se constituie câte o muzică militară sub denumirea de „fanfară”.
”Denumirea de „fanfară militară” apare consemnată oficial într-o decizie ministerială din anul 1880 semnată de ministrul de război, colonelul Gheorghe Slăniceanu. Odată cu acest ordin se instituia necesitatea ca fanfarele militare să se implice în viaţa comunităţilor din care fac parte prin concerte de promenadă, programe de agrement la diferitele serbări publice, baluri publice etc., obiectiv care a rămas în vigoare până în zilele noastre”, potrivit Academiei Forţelor Terestre “Nicolae Bălcescu” Sibiu. .
La 10 octombrie 1936 a fost înființată „Școala elevilor muzicanți militari”, instituție menită să asigure pregătirea și formarea personalului muzicilor militare, iar la 15 iunie 1954 ia ființă o formație etalon, unică în spaţiul militar din ţară: Muzica Reprezentativă a Armatei.
Muzicile militare au constituit o prezență permanentă nu doar la sărbători naționale, manifestări social-politice sau culturale, ci și în momentele dficile pentru a amplifica entuziasmul poporului.
Orchestrele militare abordează un repertoriu extrem de vast, de la cântece patriotice şi până la valsuri şi simfonii.
(Ilona Farkas)
