„Those Were the Days” este single-ul de debut al lui Mary Hopkin din 1968, însă melodia are o istorie de peste o sută de ani. Cântecul care evocă atât frumuseţea anilor tinereţii, cu muzica, dansul şi distracţia aferente, cât şi nostalgia trecerii vremurilor a fost produs de Paul McCartney şi încredinţat artistei britanice, devenind un hit nr. 1 în UK Singles Chart și în topurile Canadian RPM Magazine. Piesa a ajuns, de asemenea, pe locul doi în Billboard Hot 100. Totuşi, acest cântec nu este unul original al lui Mary Hopkin, ci este un cover după o melodie de dragoste rusă – „Dorogoi dlinnoyu” [ru] („Дорогой длинною”, compusă de Boris Fomin, cea mai veche înregistrare datând din 1925 şi aparţinând cântăreței georgiene Tamara Tsereteli.
Celebritatea a cunoscut-o în interpretarea lui Mary Hopkin din 1968, „Those Were the Days”, produsă de Paul McCartney de la “The Beatles” şi în scurt timp a devenit hitul nr.1 al “UK Singles Chart” și topurile “Canadian RPM Magazine”. Piesa a ajuns, de asemenea, pe locul doi în Billboard Hot 100, în spatele „ Hey Jude ” a lui “The Beatles”. Totodată, a fost Nr. 1 în prima ediție a topului de vânzări de single-uri străine lansat de “Centre d’Information et de Documentation du Disque”.
Piesa a fost atribuită iniţial lui Gene Raskin, care a scris propriile versuri fără vreo legătură cu cele din piesa originală „Dorogoi dlinnoyu” [ru] („Дорогой длинною”/ „By the long road”), compusă de Boris Fomin pe versurile poetului Konstantin Podrevsky.
Cântăreața georgiană Tamara Tsereteli și cântărețul rus Alexander Vertinsky au făcut ceea ce au fost probabil cele mai vechi înregistrări ale cântecului, în 1925 și, respectiv, în 1926.
Cântecul mai apare în filmul britanic/francez “Innocents in Paris” din 1953, în care a fost cântat cu versurile sale originale în limba rusă de cântăreața rusă Tzigane Ludmila Lopato.
Cum s-a născut varianta Mary Hopkin
La începutul anilor 1960, Raskin, împreună cu soția sa Francesca, cântau muzică populară în jurul “Greenwich Village” din New York, inclusiv “White Horse Tavern”. Raskin, care a crescut auzind melodia, a scris împreună cu soția sa versuri noi în engleză la vechea muzică rusă și apoi a înregistrat în nume propriu atât muzica, cât și versurile. “The Limeliters” au lansat ulterior o înregistrare a cântecului pe LP-ul lor din 1962 – “Folk Matinee”.
Soții Raskins cântaseră în fiecare an la „Blue Angel” din Londra, unde încheiau mereu spectacolul cu acest cântec. Paul McCartney, care a frecventat clubul, a fost impresionat de melodie şi a încercat să convingă mai mulți cântăreți să o înregistreze. Iniţial nu a reuşit, însă după formarea propriei case de discuri Apple Records a Beatles, McCartney a înregistrat-o imediat pe Mary Hopkin interpretând melodia. Mai târziu, McCartney a spus: “Mi s-a părut foarte atrăgător, avea ceva, era un tratament bun al nostalgiei… (Hopkin) a luat-o foarte ușor, de parcă l-ar fi știut de ani de zile”.
Cântecul a fost în cele din urmă înregistrat în peste douăzeci de limbi și de mulți artiști diferiți, inclusiv Dalida și Sandie Shaw, Dolly Parton, Gene și Francesca.
*** “Paul mi-a cântat la birou și am înregistrat-o imediat. Mi s-a părut un pic prea pop, știi, în felul în care a cântat-o, dar a fost frumos. Paul a fost atât de drăguț și amabil cu mine de-a lungul timpului în producerea discului meu. El știa exact ce să facă. A muncit foarte mult. Mi-a fost frică să înregistrez și am tot spus: „Nu pot”, iar el mi-a tot spus: „Desigur că poți” – Mary Hopkin – Din „The Beatles: Off the Record” de Keith Badman.
Ilona Farkas
