Fiecare dintre noi merge la festivaluri nu doar să asculte muzică bună şi să se distreze, ci şi să…strălucească. Ca să fim cât mai glamour, trebuie să completăm ţinuta cu un machiaj îndrăzneţ pe principiul “less is more”, iar make-up artist-ul Gabriela Popescu ne-a oferit câteva idei minunate.
Vara este abia la început, iar festivalurile la care ne dorim să fim prezente se vor ţine lanţ atât la mare, cât şi la munte. În funcţie de acordurile care se aud în difuzoare, ne putem alege şi noi machiajul de zi sau de seară, însă trebuie să ştim că la asemenea manifestări nimic nu este “prea mult”. Aşadar, să îndrăznim!
Make-up artistul Gabriela Popescu vine cu nişte propuneri pe cât de uşor de realizat, chiar la noi acasă, pe atât de ingenioase, originale şi… excentrice, iar în final rezultatul nu poate să fie decât: “Wow!”:
“Nu toată lumea trebuie să meargă la un make-up artist în dimineţile sau după amiezile de festival. Ce trebuie însă să facem? Nimic mai simplu. Vă uitaţi în toate produsele de machiaj şi, pe care credeaţi până ieri că nu le veţi mai folosi vreodată, pe acelea le alegeţi! De exemplu, rujul negru, îl putem pune foarte uşor pe pleoape şi facem astfel un “smokey eyes” foarte rapid şi plin de efect. Trecem la farduri: cu siguranţă în paleta cromatică găsim câteva pe care le folosim, de regulă, foarte puţin ori chiar sunt…neatinse: verde, verde-lime, albastru, turcoaz, roz fucsia. Pe acestea le vom pune fără probleme pe pleoape”.
Gabriela Popescu ne-a mai dezvăluit că machiajul nostru de festival va fi complet abia după o incursiune în zona de bricolaj a copiilor: “Dacă sunteti mămici, daţi iama lucrurile copiilor şi veţi descoperiţi tot felul de stickere, decoraţiuni diverse, pe care le puteţi aplica (cu un lipici de gene) pe faţă, în special în zona ochilor şi a frunţii. Partea superioară va fi mereu mult mai frumos şi mai bogat decorată”.
Pentru evidenţierea buzelor, vom alege un ruj roz fucsia, un roşu foarte puternic , însă “putem prefera şi un nude cu condiţia ca zona de sus a feţei să fie plină de podoabe”.
(Ilona Farkas)
