Imnul Naţional este un simbol al tuturor românilor, alături de stemă şi drapel. “Deşteaptă-te, române!” a fost ales ca imn naţional al României imediat după Revoluţia din decembrie 1989 şi consfinţit astfel prin Constituţia din 1991. De-a lungul istoriei statului naţional, România a avut şase imnuri, acele cântece solemne, simboluri ale unităţii care se intonau mai ales în vremuri de nevoinţă, când soldaţii, pe câmpurile de luptă şi în tranşee, aveau nevoie de mobilizare pentru a rezista în faţa inamicului, a foamei şi frigului.
Ziua Imnului Naţional a fost proclamată prin Legea nr. 99/1998 și se sărbătoreşte, în fiecare an, la data de 29 iulie. “Deşteaptă-te, române!” este cântecul care emoţionează şi îi uneşte, de fiecare dată, pe toţi românii într-un singur glas.
Potrivit profesorului Viorel Guțu, acordurile acestui imn s-au auzit pentru prima dată la data de 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. “În faţa unei numeroase asistenţe, un grup de tineri entuziaști, avându-l în frunte pe Anton Pann, au cântat pentru prima dată cântecul „Deşteaptă-te române”, cântec ce avea să devină cântecul Revoluţiei de la 1848, iar mai târziu imnul de stat al României. Încă din momentul apariţiei sale, cântecul „Deşteaptă-te, române” a fost menit să le fie alături românilor în cele mai grele momente ale istoriei lor, mai ales că acest cântec a fost compus în contextul Revoluţiei de la 1848, de către poetul Andrei Mureşanu, cel care se afla pe atunci la Braşov și care în calitate de redactor al revistei „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” va compune și va publica acest cântec ce va mobiliza masele populare în zilele revoluției”.
Sursa citată subliniază că “există o întreagă controversă cu privire la autorul melodiei, deoarece unele mărturii spun că Andrei Mureşanu este și autorul melodiei, pe când altele îl desemnează pe Anton Pann, celebrul culegător de muzică veche, ca fiind cel care a compus muzica acestui cântec”.
Ilona Farkas
