Boboteaza – Botezul Domnului sau Dumnezeiasca Arătare este sărbătorită la 6 ianuarie şi, împreună cu ziua Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuit în 7 ianuarie, marchează finalul perioadei de 12 zile a sărbătorilor de iarnă, care încep în Ajunul Crăciunului. În funcţie de fiecare zonă a ţării, în această seară se colindă, se prezice viitorul în noul an, fetele îşi pun busuic sub pernă ca să-şi viseze ursitul şi chiar se fac farmece. Redăm mai jos tradiţiile şi obiceiurile din ziua de Bobotează din zona Transilvaniei, aşa cum sunt ele menţionate în cărţile citate de reprezentanţii Muzeului Etnografic al Transilvaniei.
“Boboteaza reprezintă momentul încheierii sărbătorilor de iarnă. A doua din ciclul celor trei zile de mare sărbătoare ale noului an, Boboteaza este în primul rând o sărbătoare creștină, dar care iese în evidență prin referirea constantă la păgânismul perioadei din care face parte. Dacă numai până la Bobotează le pot face rău oamenilor, lupii își fac acum simțită prezența binefăcătoare, apărând ca instrumente punitive divine.
Valențele purificatoare ale apei sfințite în această zi se extind și asupra gospodăriei: agheasma poate alunga moroii, puricii, șerpii, lupii, bolile, dar poate stimula și recoltele. Iordănitul reprezintă varianta instituționalizată a acestor practici de propițiere care nu se limitează doar la un simplu colind adresat celor ce poartă numele sfântului, ci și tuturor membrilor comunității care primesc astfel partea cuvenită de protecție sau binecuvântare.
În noaptea de Bobotează se credea că se deschide cerul și oamenii buni îl văd pe Dumnezeu umblând pe cer. Cei care văd cerul deschis primesc de la Dumnezeu orice ar cere ei, de aceea oamenii privegheau toată noaptea pentru a fi sănătoși și fericiți cu toată casa și animalele din gospodărie, să nu se atingă de ei niciun soi de răutate, pentru că în acea noapte cerul este deschis și Dumnezeu cu toți îngerii și sfinții lui privesc asupra făpturilor de pe pământ.
În ziua de Bobotează se făcea sfințirea apei celei mari la care participa întreaga comunitate. Sfințirea apei se făcea în biserică, sau lângă o sursă de apă (vale, râu). La Bobotează ieșeau preoții la râu cu poporul pentru a sfinți și boteza apele, apoi reveneau în biserică, unde înainte de a intra, o înconjurau de trei ori și cine cădea jos în timpul înconjurării, se prespunea că va muri. După ce se făcea sfințirea apei, preotul boteza pe cei prezenți prin stropire cu pămătuful de busuioc. De asemenea, el boteza apele prin stropire cu agheazmă și prin aruncarea crucii care trebuia să fie scoasă de un flăcău sau un bărbat care se dezbrăca și se arunca în apă după ea.
În credințele populare, momentul sfințirii apei mari avea puteri miraculoase asupra sănătății oamenilor. Se credea că oamenii care se scăldau atunci în apă vor fi sănătoși sau vor fi apărați de friguri peste an, sau se vor vindeca de boli de picioare atunci când ieșeau preoții cu crucile la vale. Se aruncau în apă chiar și oameni sănătoși, crezând că nu vor fi betegi peste an.
Despre apa sfințită („agheasma”) de la Bobotează se credea că are puterea de-a sfinți totul în jur și de-a „boteza toate apele”, făcându-le curate și sfinte, timp de șase săptămâni.
Din ziua de Bobotează, toate apele sunt curate și sfinte, chiar și cele din vârful muntelui”.
(Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român, Paideia, 2001; Ioan Toșa, Simona Munteanu – Calendarul țăranului român de la sf. sec. al XIX-lea, Mediamira, 2003).
***
Bineînţeles că fiecare zonă etnografică a ţării are specificul ei prin credinţele populare şi obiceiurile diferite. În Moldova de exemplu, se spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an, iar despre animalele din grajd se crede că vorbesc la miezul nopţii înainte de ziua de Bobotează. Şi nu vorbesc despre lucruri banale, ci ar dezvălui locurile unde sunt ascunse comori.
Tot de Bobotează este exclusă munca în gospodărie şi, mai ales, spălatul rufelor, a certurilor în casă şi sunt evitate împrumuturile.
*** Indiferent însă de zona etnografică a ţării, în zilele premergătoare Botezului Domnului, preoţii ortodocşi merg pe la casele credincioşilor şi binecuvântează cu aghiazmă pe membrii gospodăriei şi toate acareturile pentru îndepărtarea duhului rău. În timp ce face acestea, preotul însoţit de dascăl cântă Troparul Botezului Domnului:
“În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie”.
Ilona Farkas
