“Ziua Imnului Naţional al României” se sărbătoreşte la data de 29 iulie începând cu anul 1998, însă “Deşteaptă-te, române” a fost ales ca imn naţional al ţării imediat după Revoluţia din decembrie 1989. „Deşteaptă-te, române!” este considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.
“Deşteaptă-te, române!” este imnul de stat al României din 1990, imediat după Revoluţia din decembrie 1989, fiind considerat un simbol al deşteptării “din somnul cel de moarte”, care a însemnat întunericul de sub dictatura comunistă. Prima dată a fost însă cântat, în mod oficial, la 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, la iniţiativa domnitorului Ştirbei Vodă, fiind un simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848.
La originea imnului se află poemul patriotic „Un răsunet”, scris de Andrei Mureşanu şi publicat pentru prima dată în numărul 25 din iunie 1848 al suplimentului “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.
Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.
„Deşteaptă-te, române!” a fost ales imn naţional al României după Revoluţie, fiind considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.
“Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în timpul primului şi al celui de-al doilea Război Mondial”, precizează site-ul Administraţiei Prezidenţiale.
***
La 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, “Deşteaptă-te, române!”, dar şi alte marşuri şi cântece patriotice au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.
*** “Deşteaptă-te, române” s-a auzit din nou pe străzile din Bucureşti, Timişoara şi celelalte mari oraşe ale ţări, fiind intonat de revoluţionari în cele mai crunte zile din decembrie 1989, şi, ca atare, s-a impus ca imn naţional de la sine, “sub formidabila presiune a manifestanţilor”, după cum mai notează site-ul Administraţiei Prezidenţiale.
***
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele două, cea de-a patra şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
„DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!”
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!
(Ilona Farkas)
