În fiecare an, la data de 31 august, românii din ţară, din Republica Moldova şi din comunităţile româneşti din Serbia, Bulgaria, Ungaria și Ucraina sărbătoresc Ziua Limbii Române. Sărbătoarea a fost instituită pentru prima dată în Republica Moldova, în 1990, pentru a marca ziua în care, prin votul reprezentanților românofoni din Sovietul Suprem al RSS Moldova, s-a trecut de la grafia slavonă la grafia latină. Acel moment deosebit de la 31 august 1989 a reprezentat un pas important spre independența țării din 1991.
În România, Ziua Limbii Române a fost oficializată printr-o lege promulgată de şeful statului la data 13 martie 2013. Actul legislativ prevede ca Drapelul României să fie arborat pe 31 august, iar Societatea Română de Televiziune și Societatea Română de Radiodifuziune să includă în programele lor manifestări dedicate acestei zile.
Limba română este un pilon al culturii, credinței și identității poporului român, un „vehicul” prin care se perpetuează de-a lungul generaţiilor istoria neamului. De asemenea, prin „cuvânt” se conservă şi se transmite patrimoniul cultural al acestei ţări.
Potrivit acad. Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române, “limba română este, fără îndoială, o limbă romanică (neolatină), idea fiind susținută de toți lingviștii serioși, începând cu Evul Mediu până azi”.
Folclorul, proverbele, dar şi scriitura “cultă” precum Scrisoarea lui Neacşu, Cărţile religioase ale diaconului Coresi sau vestitele cronici au contribuit la evoluția limbii.
Astăzi să cuvine să-i slăvim pe marii creatori din literatura română: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi sau Fănuș Neagu, care, fiecare în modul său distinct, au revelat sensibilitatea şi profunzimea limbii române.
Printre artiştii care au adus un deosebit respect limbii române se numără Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, români din Basarabia care au luptat împotriva asupritorilor sovietici promovând cuvântul şi limba românească în vremuri vitrege. Alături de aceştia, poetul Grigore Vieru a fost un simbol al rezistenţei limbii române în Basarabia.
“Pentru ea” – versuri: Grigore Vieru, muzica: Ion şi Doina Aldea – Teodorovici
Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-i teamă de păcate
Pentru ea e bolta mai albastră
Pentru limba, pentru limba noastră
Pentru ea ninsori se cern din spații
Pentru ea puternici sunt Carpații
Pentru ea e caldă vatra poamei
Pentru limba, pentru limba mamei
Dumnezeu prima oară când a plâns printre astre
El a plâns peste țară cu lacrima limbii noastre
Pentru ea noi văruim pereții
Pentru ea mai sunt răniți poeții
Pentru ea cresc florile visării
Pentru limba, pentru limba țării.
