Ce starnește răul din noi

Un articol publicat în The Guardian acum peste trei ani sub neliniștitorul titlu „Neoliberalismul a scos la iveală răul din noi” nu pare, din păcate, deloc depășit.

După ani de cercetări și practică psihoterapeutică, profesorul și psihologul flamand Paul Verhaeghe trage următoarea concluzie: schimbările economice au un efect profund nu doar asupra valorilor, ci și asupra personalității noastre. Treizeci de ani de neoliberalism, piață liberă și privatizare și-au pus amprenta asupra noastră, în sensul în care presiunea constantă de a reuși, de a avea succes, a devenit normă.

Pentru cei sceptici, Verhaeghe formulează succint efectul noii epoci: meritocrația neoliberalismului favorizează anumite trăsături de personalitate și penalizează altele.

Câteva caracteristici ideale sunt necesare pentru a reuși în carieră. Trebuie să fim vocali, asta pentru a putea să ne impunem în fața cât mai multor „adversari” posibil. Trebuie să fim capabili să ne prezentăm excelent abilitățile, experiența, cunoștințele și marile proiecte în care am fost implicați.  Chiar dacă mai târziu se va dovedi că nu suntem atât de extraordinari precum ne-am înfățișat, asta nu ne va afecta în niciun fel. Dimpotrivă – învățăm să mințim cât mai convingător fără a avea mari sentimente de vinovăție. Din acest motiv ajungem să nu ne (mai) asumăm responsabilitatea pentru propriul nostru comportament.

Flexibilitatea devine și ea obligatorie – trebuie oricând să facem față permanentelor schimbări. Trebuie să fim și impulsivi, pregătiți să răspundem noilor provocări, ceea ce în realitate duce la comportamente de risc, de care – din nou – nu trebuie să ne mai pese.

Lista acestor „aptitudini” coincide cu cea întocmită de Hare pentru descrierea.. psihopatului!

Lucrurile au fost intenționat prezentate exagerat, într-o notă caricaturală. Dar e evident că în această lume solidaritatea e un lux și e înlocuită de alianțe temporare, principala noastră preocupare fiind obținerea unui câștig mai mare decât al concurenței într-o situație dată. Legăturile sociale cu colegii slăbesc, la fel și devotamentul ori atașamentul emoțional față de organizație/companie.

Bullying-ul odată întâlnit doar la școală e acum un fenomen obișnuit și la locul de muncă. Bullying-ul reprezintă simptomul tipic al incapabilului, care își varsă frustrările asupra unei persoane mai slabe. Are drept cauză frica ascunsă – aceea de a nu performa la standarde sau de a fi amenințat de către ceilalți.

Evaluările constante de la serviciu duc la declinul autonomiei individuale și la creșterea dependenței față de normele externe, adesea schimbătoare. Profesorul Richard Sennett numea fenomenul „infantilizarea angajatului”. Adulții au accese de furie copilăroase, sunt geloși pe lucruri triviale, spun minciuni nevinovate, înșeală, se bucură de eșecul celorlalți și visează la răzbunare. Aceasta este consecința unui sistem care împiedică oamenii să gândească în mod independent și care nu tratează angajații ca pe niște adulți.

Mai important este însă efectul asupra respectului de sine. Acesta depinde în mare măsură de recunoașterea primită de la ceilalți, așa cum arătau mari gânditori, precum Lacan ori Hegel. E și concluzia lui Sennett – el descoperă că pentru angajații de astăzi principala întrebare este: Cine are nevoie de mine? Iar pentru un număr din ce în ce mai mare de oameni, răspunsul e: Nimeni.

Paradoxal însă, societatea ne spune permanent că oricine poate reuși dacă se străduiește suficient. Dar despre ce se întâmplă cu cei ce nu reușesc, într-o lume aparent mai liberă ca oricând, în articolul următor…