O persoană poate avea cu trei, patru kilograme în plus faţă de standardele impuse, dar să se simtă foarte bine în corpul ei. De aceea, determinarea indicelui de masă corporală nu reprezintă un şablon rigid al siluetei perfecte, ci o metodă de investigare a stării de nutriţie.
Adeseori discutăm despre greutatea corporală raportându-ne la perfecţiune, însă în realitate foarte puţine persoane reuşesc să atingă standardul ideal fără anumite “artificii”. Greutatea ideală diferă în funcţie de mai multe variabile: talie, vârstă, sex, forma corpului sau chiar starea psihică.
“O greutate ideală variază şi diferă în funcţie de mai mulţi parametri; poate fluctua chiar de la o zi la alta (cu câteva sute de grame) din mai multe cauze: alimentaţie, odihnă, hormoni sau retenţia de apă. Să zicem că la o înălţime de 175 cm, ideal ar fi, cel puţin după standardele medicale, ca un bărbat să aibă 68 kg. Însă depinde dacă persoana este activă sau sedentară, depinde de zonele unde se depun grăsimile, de forma corpului, densitatea osoasă. Există cântare performante care ne pot furniza toate aceste informaţii”, ne-a spus Iuliana Dabija, nutriționist și psihonutriționist, sportivă de performanță, antrenor personal și de grup, dar și consilier în dezvoltare personală.
Pentru a stabili dacă o persoană este normo-, sub- sau supraponderală ne folosim de formula de calcul a indicelui de masă corporală: IMC=greutatea (exprimată în kilograme) / înălțimea (exprimată în metri) la pătrat.
Astfel, valorile IMC se raportează astfel:
* subponderal: 18,49 sau mai puţin;
* greutate normală: între 18,50 şi 24,99;
* supraponderal: între 25,00 şi 29,99
* obezitate gradul I: între 30,00 şi 34,99;
* obezitate gradul II: între 35,00 şi 39,99;
* obezitate morbidă: 40,00 sau mai mult.
Dar normalitatea, spune specialistul, poate să difere de la o persoană la alta, în sensul că o persoană se va simţi bine în corpul său chiar dacă are trei sau patru kilograme în plus faţă de ceea ce numim “ideal”. “Poate eu cu patru kg în plus mă simt foarte bine, găsesc că sunt mai împlinită, iar partenerul să mă găsească foarte feminină şi să-mi spună să s-a reîndrăgostit. Este şi o chestiune de percepţie”, adaugă specialistul în nutriţie.
O altă metodă de investigare a stării de nutriţie şi care ne poate furniza informaţii elocvente este reprezentată de măsurarea circumferinţelor braţului, taliei şi şoldului. De exemplu, media circumferinţei braţului este de 32 ± 5 la bărbaţi şi 28 ± 6 la femei.
(Ilona Farkas)
