Clubbing in Cluj: then and now

Am realizat recent ca merg la club de fix 20 de ani. Eram luna trecută în clubul La Gazette (aflat pe Cetățuie) și m-a lovit o revelație melancolică (sau chiar „melalcoolică”): și în 1998 făceam exact chestia asta, exact în același loc. Doar că atunci clubul se numea Mythos și era deținut și frecventat de studenții greci, care constituiau o comunitate puternică în Cluj pe vremea aceea.

Pe lângă petrecerile lor cu muzică tradițională, de câteva ori pe lună, se organizau seri cu muzică electronică. Unul dintre greci era DJ Alexis, care s-a „înhăitat” cu niște feciori faini mioritici (DJ Seba 1394, Dubase și Horace Dan D) și au început să ne dea vinerea sound-uri electro din tot felul de genuri, care la vremea respectivă era greu până și să le pronunți, darămite să mai și știi cu ce se mănâncă: drum & bass, breakbeat, UK garage, 2 step, acid house, techno, etc.

Mai știam și noi de Prodigy, Marusha sau Scooter, dar piesele pe care le puneau băieții ăștia erau out of this world. Iar petrecerile erau incredibile! Cumva eram conștienți de faptul că e foarte tare ce ni se întâmplă: eram o mână de adolescenți care aveam privilegiul să fim culturalizați muzical de niște DJ-i foarte buni, care aduceau cea mai nouă muzică electronică și ne-o mixau live pe vinyl. Beam două beri și dansam non-stop până dimineața, chiar dacă acasă mai ieșea scandal cu părinții.

Așteptam cu mega-nerăbdare următorul party, la fel cum cei foarte religioși așteaptă entuziasmați următoarea slujbă de la biserica lor. Poate părea forțată comparația, însă nu e. Locul ăla era pentru noi ca un spațiu de cult (dar și de exorcizare, haha), biserica proprie a clubberilor precoce din România. Cu siguranță mai existau pe vremea aia încă o seamă de astfel de locuri la noi în țară, cum ar fi Web Club în București sau Blues în Timișoara. Dar oricum, mișcarea electronică de club abia se forma în partea asta a Europei.

Desigur, după cam un an, din motive necunoscute de noi, visul frumos s-a terminat. Club Myhtos s-a închis, iar alte locuri în care să mergi să asculți sound electronic nu existau. A mai fost apoi Club 29 pentru o perioadă foarte scurtă, la subsolul de la hotel Melody, unde au mai existat câteva petreceri răzlețe cu gașca din Mythos. Însă după aceea, blanc total. Bine, mai era festivalul Delahoya o dată pe an, dar ca mișcare de club existau doar discotecile cu muzică comercială.

Până în 2006 când doi băieți din Satu-Mare au deschis cafeneaua La Gazette, pe Clinicilor. Ei nici nu și-au propus și nici nu visau la ce urma să se întâmple. Gazette a devenit un pilon important în istoria muzicii electronice clujene, datorită comunității create în jurul acestui club. Foarte mulți „digei” pe care încă îi vedeți prin cluburi sau la festivaluri (incluzându-mă și pe mine) și-au făcut ucenicia acolo. Știu că sună „clișeistic”, dar totul era ca în familie. Ne știam toți, iubeam aceeași muzică, iar locul în care funcționa Gazeta era o casă cu patru camere, de unde și feelingul foarte familial de la petreceri. La Gazette s-a mai tot mutat ca locație, iar în final, cam de 5 ani, funcționează în locul în care în 1998 mergeam cu atâta entuziasm la Club Mythos.

Cu siguranță, multe lucruri s-au schimbat în materie de muzică, public, obiceiuri și datini de club, însă faptul că după 20 de ani în acel loc petrec încă tinerii pe muzică electronică, pe mine mă bucură foarte mult. Unde mai pui că imobilul de pe Cetățuie, unde își fac veacul „gazetarii” împlinește anul ăsta 300 de ani! Sunt foarte curios cum va fi muzica electronică peste 20 de ani și dacă se va mai auzi în acel loc mistic de pe Cetățuie.