Kitsch the world, make it a better place

Înteleg că, la fel ca muzica, și moda este ciclică, și, astfel, anumite trenduri revin cam o dată la 10-20 de ani. Blugii morcov sau cei cu pense, de exemplu, de care fugeam ca de politie în anii 90, acum par să fie super la modă. Dacă îi poartă și un exemplar masculin care face nebunia de a-i sufleca (întru dezvelirea gleznelor cu aspect de pian vienez nerecondiționat) s-a terminat șmecheria.

Sunt destul de supărat când văd o fată (drăguță, de altfel) cu blugii până sub sâni, la care a asortat cu tact niște pantofi „șpițari” de lac și o „foiță” de fâș colorată, precum a unui mire din Moldova. Îmi vine s-o întreb retoric: „Încerci intenționat să pari neatractivă? Ei bine, ai reușit cu brio!”

Evident, fiecare se îmbracă fix cum vrea și nu mă deranjează absolut nimic de fapt (doar constat că anumite lucruri arată hilar). Nici măcar îmbrăcămintea kitsch. Este explicabil succesul pe care îl are kitsch-ul mai nou în materie de muzică și modă: cei care erau copii în anii 90, acum au peste 30 de ani, devin nostalgici și îmbrățișează stilul de atunci, probabil în încercarea de a se simți din nou adolescenți. Și nu e nimic rău în asta: până la urmă, ei să se simtă bine, sunt încă tineri.