Cuvântul izolare e tot mai des rostit și repetat zilele acestea. Medicii ne recomandă să stăm 14 zile în carantină. Două săptămâni acasă, singuri, în eventualitatea în care suntem în cercul suspecţilor de îmbolnăvire.
Ce e de făcut în izolare? Asta e perioada în care, de cele mai multe ori, oamenii îşi găsesc finalmente timpul necesar lecturii. În majoritatea caselor, cărţile stau nebăgate înseamă pe timp de pace. Ele doar strâng praful şi atât.
Însă totul se schimba atunci când intervine „arestul la domiciliu”. Un filozof anonim spunea că fiecare tragedie are o carte a ei.
Azi, în Italia, cele mai comandate cărţi de pe net sunt „Ciuma” lui Albert Camus (foto) şi „Eseu despre orbire” a portughezului Jose Saramago, două cărţi despre epidemie, despre criză şi boală.
Anul trecut, după incendiul de la Notre Dame, s-a vândut foarte bine, vreme de câteva luni bune, cartea lui Victor Hugo, „Notre Dame de Paris”.
Se pare că oamenii încearcă să obţină răspunsuri în refugiul unei lecturi cu un subiect care seamănă foarte mult cu ceea ce trăiesc ei în acea clipă. E de fiecare dată speranţa unui happy-end la finalul lecturii. Deși cărțile sunt niște alegorii, iar uneori epidemia și boala sunt doar niște metafore ce dublează adevăratele subiecte, oamenii își aleg exact ceea ce le convine. Cititorul va căuta în paginile cărții doar propria mântuire.
Au trecut peste 60 de ani de la publicarea „Ciumei” lui Camus, autorul a primit şi premiul Nobel pentru literatura la vremea aceea, iar istoria ne spune că s-a mai înregistrat o perioadă în care această carte s-a vândut foarte bine.
Asta se întâmpla nu demult, în 2011, după catastrofa nucleară de la Fukushima.
Tudor Runcanu
Sursa foto: Wikipedia
