The Different Class, rockul românesc la un alt nivel

Mi-au plăcut de cum i-am văzut. În primul rând mi s-au părut niște oameni liberi, o trupă burete care absorbise tot ce a meritat absorbit încă din anii de glorie ai rockului. Live debordau. Erau la început și putea fi doar una dintre acele trupe care pier o dată cu venirea toamnei. Dar nu a fost așa. Soundul s-a cizelat extrem, și ca într-un imens alambic s-a distilat tot ce avea pretenție de fruct. Astăzi, The Different Class au urcat încă un nivel, au scos piese noi, piese care sună bine de tot, așa că i-am luat la întrebări:

1. V-am văzut pentru prima dată acum aproape doi ani, într-un battle rock of the bands, aici la Cluj, și mi s-a părut că rockul vostru avea multe elemente care aduceau cu filosofia trupelor din anii 70, cu pasaje solistice extinse, cu intervenții individuale remarcabile. De la ce ați pornit atunci cînd ați început noul drum?

– Când am pornit la drum am vrut să facem o muzică ce ne-ar plăcea nouă să o ascultăm. Lucrurile nu stau diferit nici acum. Pe atunci, nu eram niciunul experimentați în cântări live sau producții de albume rock. Ascultam muzica pe care am crescut: Led Zeppelin, The Doors, Rage Against the Machine, orice avea un riff fain și groove pe măsură. Totul a fost din pură plăcere și pasiune, știam ce ne place, voiam să ne exprimăm cu orice preț și să cântăm. Am fost atrași spre asta constant, nimeni nu te obligă să faci o trupă, simți doar că trebuie să zici ceva și încropesti ceva din câteva riff-uri, scrii niște versuri și îți imaginezi că you will sound great on stage. Ca să poți începe (dacă nu ești un virtuoso înnăscut) îți trebuie o doză de nebunie și un simț al penibilului scăzut să treci de reality hangover. Nu e o rețetă prea complicată.

2. Soundul noilor piese se aliniază mai mult cu soundul alternativ contemporan, e un switch pe care l-ați făcut dintr-o convingere interioară sau e o decizie dictată de piață?

– În principiu am vrut să vedem cum sună mesajul nostru „în mai puține cuvinte”. Esența TDC a rămas aceeași, iar în jurul ei am început să construim puțin altfel. Ne-am mărit echipa cooptându-l pe Sași în calitate de producător și am pus inspirația la încercare, am vrut să intrăm în teritorii neexplorate pe primul album. Până la urmă este vorba de o continuă căutare și profităm cât mai mult de timpul pe care îl are o trupa să se descopere.

3. Care e șansa rockului în secolul 21? E sau nu o chestiune de viitor?

– Rockul cred că este mereu actual, își schimbă pielea constant, dar răzbate, cred că oamenii se vor alimenta mereu din această formă de energie, pentru că este o muzică ce te provoacă și te scoate din zona de confort. E multidimensională și e făcută cu suflet. Deci da, în esența lui e o chestiune de viitor.

The Different Class sunt Cris Paul, Seian Scorobete și Julia Kocis. În principiu sunt o trupă din Timișoara, dar astăzi asta nu mai are nici o importanță.